Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chișinău, în colaborare cu Muzeul Județean Argeș și Primăria Municipiului Chișinău, a organizat, în prima jumătate a lunii octombrie 2015, expoziția „Poienari, Cetatea lui Vlad Țepeș din Muntii Argeșului”, la Galeria La Rond, situată în preajma statuii lui Ștefan cel Mare și Sfânt din Chișinău. Evenimentul se înscrie în seria de expoziții dedicată unor evenimente și personalităţi ale istoriei, culturii şi științei spațiului românesc, inițiată de ICR Chișinău pe parcursul anului 2015. Prin această expoziţie temporară de panouri ilustrate, Muzeul Judeţean Argeş intenţionează
promovarea în rândurile publicului larg a uneia dintre cele mai spectaculoase fortificaţii medievale din România: Cetatea Poienari. Aceasta se află situată pe un vârf de munte, în localitatea Căpăţâneni, comuna Arefu, judeţul Argeş, aproape de spectaculoasa şosea montană Transfăgărăşan şi la circa 25 km nord de Curtea de Argeş, vechea reşedinţă a Ţării Româneşti. Cetatea Poienari a fost ridicată de primii Basarabi fiind extinsă ulterior de Vlad Țepeș. Cetatea are o formă alungită cu turnuri semicirculare pe partea sudică şi unul prismatic. Zidurile au aproximativ trei metri grosime. Cunoscută și sub numele de Cetatea lui Vlad Țepeș a fost ridicată în prima jumătate a secolului al XIV-lea și mai apoi extinsă la mijlocul aceluiași secol. Inițial, la Poienari a fost doar un turn de piatră cu trei niveluri de dimensiuni reduse (8,15 x 8,50 m). Există astăzi două opinii referitoare la începuturile sale. Gheorghe Cantacuzino, arheologul care a coordonat săpăturile de la Poienari în perioada 1968-1970, consideră că acel turn a fost ridicat în secolul al XIV-lea, în timpul lui Basarab I. Alți istorici consideră însă că el este mult mai vechi, poate chiar din secolul al XIII-lea, deci înainte de întemeierea statului muntean. Ce ştim este că turnul era din piatră, cu patru niveluri despărţite de planşee din lemn, iar acoperișul era de şindrilă. Turnul pătrat (donjonul), care a constituit nucleul fortificației, prezintă similitudini inclusiv în ceea ce privește tehnica construirii cu unele fortificații transilvănene edificate în secolele XIII-XIV. Gh. Cantacuzino arată că tehnica în care au fost ridicate zidurile cetății este de veche tradiție bizantină. Prin cele 19 panouri bogat ilustrate, cu comentariile aferente, expoziţia intenţionează să prezinte într-un mod atractiv şi agreabil nu numai monumentul în sine, ca un valoros exemplu de arhitectură militară şi rezidenţială medievală, ci şi spectaculosul cadru natural al cetăţii, peisaj de o frumuseţe răpitoare, dominat de contrastul puternic dintre vârfurile înalte ale Munţilor Făgăraş şi valea adâncă a râului Argeş.
