Galeria ”Metopa” este toată o lumină. Pe simeze, până la jumătatea acestei luni, tremură, sfioase, lucrările Tatianei Ciurea. Compozițiile care au consacrat-o – minimaliste, inspirate de prefacerile și de miracolul naturii, contururi multiplicate în formule subtile, sesizabile prin juxtapunere – se lasă surprinse de suita de trandafiri, și ei urmând o traiectorie aparent previzibilă.
Capitolul nou, deschis de Tatiana Ciurea, susține tema formei, gândite ca reper, ca structură pe care se poate broda la nesfârșit. Trandafirii atât de delicați, mai degrabă
idee de trandafir decât volum și fald, evoluează ca și cum li s-ar cânta o partitură, li s-ar sugera, în manieră hipnotică, felul în care din fum, din idee, din tipar pot și trebuie să devină carnație.
Transformarea se petrece sub ochii noștri, lucrările sunt decupaje coregrafice, care conduc încet, dar sigur, către rotunjime. Interesantă, din acest punct de vedere, abordarea Tatianei Ciurea, pentru că, de obicei, viața fuge de pe pânzele ei, se estompează, dispare ca aburul de pe sticlă. Acum, artista pare hotărâtă să țină viața în palme strâns, să-i pipăie și să-i modeleze forma până când i-o va fi fixat o dată pentru totdeauna.
D.P. Martin
