Într-un moment de cumpănă politică și economică pentru România, când negocierile pentru formarea unui nou Executiv reaprind vechile dileme legate de compromis, reformă și responsabilitate, vocea senatorului PNL de Argeș, Mihai Coteț, vine să traseze o linie de demarcație clară între calculul politic de moment și interesul pe termen lung al țării.
Provenit din mediul de afaceri privat, Mihai Coteț aduce în discursul public o perspectivă pragmatică, conturată în jurul unei realități de la care statul român nu mai poate fugi: limita suportabilității mediului privat și a cetățenilor a fost atinsă.
”Vrem doar să învestim un guvern sau vrem să construim un guvern capabil să guverneze?”
Într-un interviu lipsit de farduri diplomatice, acordat săptămânalului nostru, senatorul argeșean explică de ce viitoarea guvernare nu mai are dreptul să înceapă noul capitol cu majorări de taxe, ci trebuie să își reorienteze atenția acolo unde se află adevărata problemă: risipa din administrație, sinecurile și lipsa de eficiență a aparatului bugetar, dar și a companiilor neproductive care sug bani grei din visteria statului.
# Care sunt liniile roșii ale PNL în negocierile pentru formarea noului guvern și ce compromisuri sunteți dispuși (sau nu…) să faceți?
– Compromisuri există în orice negociere politică, altfel nu ar mai fi negociere. Însă există o diferență fundamentală între compromisul necesar pentru a putea construi o majoritate și compromisul prin care renunți la lucrurile pentru care ai cerut încrederea oamenilor. Aici sunt, din punctul meu de vedere, liniile roșii.
PNL nu poate renunța la reformarea statului, la reducerea risipei și a privilegiilor, la responsabilitate bugetară și la modernizarea administrației. Nu putem reveni la politica prin care rezolvăm orice problemă punând o taxă în plus pe cei care muncesc sau pe mediul privat, în timp ce amânăm la nesfârșit reforma statului.
Și mai există o linie roșie: nu putem reconstrui, sub o formă sau alta, formula politică pe care românii au sancționat-o deja. Am văzut ce înseamnă să încerci să faci reformă împreună cu PSD. Când reformele au început să atingă privilegiile și mecanismele vechi ale statului, susținerea lor a dispărut. PNL și-a ales o direcție și trebuie să aibă tăria să rămână pe ea. Putem negocia ministere, putem negocia soluții, termene, mecanisme de aplicare și putem găsi formule de compromis cu partenerii care împărtășesc aceeași direcție generală. Nu putem negocia însă direcția.
România are nevoie de un guvern cu puteri depline și de o majoritate funcțională. Dar nu cred că soluția la o criză politică este să construim încă un guvern care, din prima zi, să nu poată face reformele de care țara are nevoie. Iar cu PSD, s-a dovedit, nicio reformă reală nu este posibilă.
# Ilie Bolojan vrea guvern fără PSD. Credeți că este posibil?
– Da, cred că este posibil. Întrebarea mai importantă este dacă avem voința politică să facem posibil acest lucru. PNL a încercat guvernarea alături de PSD. Nu discutăm despre o ipoteză, ci despre o experiență pe care tocmai am traversat-o. Cât timp a fost vorba despre măsuri dificile, despre acoperirea deficitului și despre asumarea costurilor, am putut merge împreună. Când reforma a început să atingă însă structurile statului, privilegiile, sinecurile și cheltuielile care trebuie reduse, lucrurile s-au rupt.
De aceea cred că Ilie Bolojan are dreptate să caute o formulă de guvernare construită în jurul unor partide care împărtășesc aceeași direcție: reformă, responsabilitate bugetară, modernizarea statului și orientarea fermă pro-europeană.
Matematica parlamentară este complicată, dar nu imposibilă. Un guvern nu trebuie doar să strângă 233 de voturi într-o zi. Trebuie să poată funcționa și în ziua 2, în ziua 100 și atunci când ajunge la prima reformă grea. Și aici este, pentru mine, adevărata întrebare: vrem doar să învestim un guvern sau vrem să construim un guvern capabil să guverneze? Eu prefer a doua variantă.
Am încercat stabilitatea obținută prin incompatibilitate politică. Rezultatul îl vedem astăzi. Nu cred că soluția este să reconstruim exact formula care tocmai a eșuat.
# Un premier tehnocrat ar fi o soluție pt Romania? Să nu uităm episodul Eugen Tomac…
– Mi se pare incorect ca partidele să ceară votul cetățenilor pentru a guverna, iar atunci când guvernarea devine complicată și presupune costuri politice să caute un tehnocrat în spatele căruia să se adăpostească. Puterea trebuie să vină împreună cu răspunderea. Un tehnocrat poate administra foarte bine un minister, poate conduce un domeniu și poate aduce expertiză extraordinară. Dar premierul României trebuie să poată construi și susține o majoritate pentru reforme în Parlament.
De aceea, în situația de astăzi, cred că România are nevoie în primul rând de un guvern politic, cu o majoritate transparentă și cu responsabilitatea foarte clară a celor care îl susțin.
Dacă ar fi să fac un compromis în acest sens, aș accepta doar în măsura în care am avea un tehnocrat care să-și asume, cu termene clare, reforma statului. Altfel, e plină politica de țapi ispășitori dornici să bifeze, vremelnic, funcția de premier.
# Ați declarat recent că susțineți ferm direcția și reformele asumate de Ilie Bolojan. Cum faceți față tensiunilor din timpul negocierilor pentru formarea noului guvern, dar și celor din PNL Argeș?
– Tensiunea negocierilor pentru formarea noului guvern este resimțită, în primul rând, de colegii care participă direct la aceste discuții și care au responsabilitatea de a găsi o formulă funcțională. Eu mi-am exprimat foarte clar punctul de vedere și nu am niciun motiv să îl schimb: susțin direcția de reformă asumată de Ilie Bolojan, pentru că eu cred că aceasta este direcția de care România are nevoie. Nu este o susținere conjuncturală și nici una legată de o persoană. Este o susținere pentru niște principii în care am crezut și înainte: un stat mai suplu și mai eficient, responsabilitate în cheltuirea banului public, mai puține privilegii și respect pentru cei care muncesc și susțin această economie.
În ceea ce privește PNL Argeș, eu nu aș vorbi despre tensiuni. Există o situație particulară generată de deciziile instanțelor, iar eu am înțeles și înțeleg să respect rolul pe care fiecare îl are în partid în fiecare moment. Am făcut-o și înainte, o fac și acum.
Nu am transformat niciodată o diferență de viziune politică într-un conflict personal și nu intenționez să încep acum. O filială nu poate fi împărțită la nesfârșit în „oamenii unuia” și „oamenii celuilalt”. Avem colegi, primari, organizații și membri care trebuie să poată lucra împreună și după ce această situație va fi lămurită.
Eu am răbdare și am încredere că lucrurile se vor clarifica instituțional. Până atunci, îmi fac treaba de senator de Argeș și îmi susțin deschis convingerile. Nu mă lupt cu oameni din PNL. Mă lupt pentru direcția în care cred că trebuie să meargă PNL.
# Care este azi atmosfera in PNL Argeș?
– Este, firesc, o perioadă de reașezare. Au fost multe lucruri într-un timp foarte scurt, inclusiv o situație juridică fără precedent pentru partid, iar oamenii au nevoie de claritate. N-aș încerca să cosmetizez lucrurile spunând că toată lumea gândește la fel. Nu gândește și nici nu trebuie. Sunt oameni care au opinii diferite despre persoane, dar dincolo de acestea există o întrebare mult mai importantă: ce vrem să fie PNL Argeș de aici înainte?
Eu cred într-o filială deschisă, în care să aducem oameni noi și să-i recuperăm pe liberalii valoroși care s-au îndepărtat, într-o filială în care cele 102 organizații să existe nu doar într-un tabel, ci în comunitățile lor. Și, mai ales, într-o filială care să aibă curajul să meargă la alegeri pe identitatea sa liberală.
# Din postura de membru în Comisia de Buget – Finanțe, care sunt primele măsuri economice pe care noul guvern ar trebui sa le ia, pentru reducerea deficitului bugetar?
– Prima măsură trebuie să fie continuarea reducerii cheltuielilor neproductive ale statului. Asta înseamnă restructurarea companiilor de stat care produc pierderi, reducerea sinecurilor, diminuarea aparatului administrativ acolo unde este supradimensionat și introducerea unor criterii reale de performanță. Nu putem avea instituții sau companii în care contribuabilul acoperă an de an pierderile, indiferent de rezultate.
A doua direcție este colectarea. România trebuie să colecteze mai bine taxele pe care deja le are înainte de a inventa altele. Digitalizarea ANAF, combaterea evaziunii și închiderea zonelor prin care se pierd venituri trebuie accelerate. Nu este echitabil ca firmele corecte să plătească mai mult pentru că alții nu plătesc deloc.
A treia este absorbția banilor europeni. Într-un buget aflat sub asemenea presiune, fiecare investiție pe care o putem finanța din PNRR sau din fonduri europene înseamnă mai puțină presiune asupra bugetului național. De aceea jocurile politice pe care le face PSD, punând în pericol aceste fonduri, mi se par cât se poate de cinice.
Și, în sfârșit, trebuie protejată economia care produce și crescând baza economică din care statul își încasează veniturile. Avem nevoie de investiții, capital privat, locuri de muncă bine plătite și predictibilitate fiscală.
Pentru mine, ordinea este foarte clară: mai întâi statul își face ordine în propria casă, colectează ceea ce are de colectat și folosește fiecare euro disponibil pentru investiții. Abia după aceea poate veni în fața contribuabilului să-i spună că mai are nevoie de ceva.
# Ce garanții există că viitorul guvern nu va majora taxele și impozitele, fapt care ar afecta mediul de afaceri?
– România a trecut deja printr-un efort fiscal foarte greu. Mediul privat, antreprenorii și cetățenii au suportat o parte importantă din costul corectării deficitului. Din punctul meu de vedere, următoarea etapă nu mai poate începe tot cu mâna în buzunarul contribuabilului. Trebuie să înceapă cu statul.
Ilie Bolojan a spus foarte clar că în 2026 nu mai trebuie crescute taxele dacă menținem disciplina bugetară și continuăm reducerea cheltuielilor. Aici cred că trebuie să rămânem.
Sunt om venit din mediul privat și știu cât de importantă este predictibilitatea. Un antreprenor face un buget, angajează oameni, contractează credite și decide dacă investește sau nu în funcție de niște reguli. Nu poți schimba aceste reguli din șase în șase luni și apoi să te întrebi de ce investițiile stagnează sau de ce capitalul devine prudent.
De aceea, înainte de orice discuție despre taxe noi, viitorul guvern trebuie să demonstreze că a epuizat celelalte soluții: reducerea cheltuielilor neproductive, reforma administrației și a companiilor de stat, o colectare mai bună, combaterea evaziunii și absorbția banilor europeni.
# Când am putea avea un guvern cu funcții depline?
– În acest moment, nici cei care poartă negocierile nu pot spune cu certitudine când vom avea un guvern cu puteri depline. Știm însă un lucru: până la 31 august, prioritatea absolută este PNRR. Avem jaloane de închis și bani europeni pe care România nu-și permite să-i piardă. Din informațiile comunicate inclusiv de Administrația Prezidențială, după această dată formarea noului guvern va redeveni prioritatea politică, deci este rezonabil să vorbim despre începutul toamnei.
Personal, mi-aș dori să se întâmple cât mai repede. Interimatul este o soluție constituțională pentru o perioadă de tranziție, nu poate deveni un mod de guvernare. România are nevoie de un Executiv cu puteri depline, de o majoritate parlamentară clară și, mai ales, de capacitatea de a lua decizii.
Dar mai important decât să avem repede un guvern este să avem un guvern care poate guverna. Am văzut deja ce se întâmplă când construiești o majoritate din partide care trag în direcții opuse: la prima reformă serioasă, construcția se rupe.
Așadar, sper ca începutul toamnei să aducă o soluție. Dar nu orice soluție. România nu mai are nevoie de încă un compromis care cumpără câteva luni de liniște și produce următoarea criză. Are nevoie de o majoritate care știe ce vrea să facă și își asumă costul de a face.
