Dacă suntem cu mintea și cu sufletul aici, în această școală, în aceste momente înălțătoare, este pentru că prezența nostră se află în relație cu trei evenimente deosebite ale traiectoriei noastre pe drumuri de lumină și de fum – aniversarea celor 60 de ani de împlinire a Școlii Gimnaziale Mihai Eminescu Pitești, cunoscută inițial ca Școala Generală Nr. 11 Pitești; Ziua poetului național și Ziua Culturii Române.
Suntem emoționați că Ziua Școlii se desfășoară sub Cupola Culturii, pentru că școala a fost și rămâne un izvor de lumină, de educație, de cultură și fără aceste noțiuni nu ne putem considera împliniți.
Cultura, edificiu atins prin muncă și răbdare este definitorie pentru personalitatea fiecăruia, identitatea culturală pornește din casă, familie, trece prin școală, societate și se completează prin scopul fiecărui individ.
Școala Gimnazială Mihai Eminescu înregistrează un prezent de șase decenii, pentru că și-a deschis porțile, după ce actul ei de naștere a fost semnat în septembrie 1966.
De la început s-a situat la zenit. Acesta a fost și este destinul ei profesional, binecuvântat!!!
Trei momente cruciale marchează traiectoria ei, și sunt datoare față de trecut și de prezent, să le evoc.
Am fost martor ocular al începutului, fiind elevă a Liceului Alexandru Odobescu/Colegiul Al. Odobescu și admirând cu ochii primei tinereți prezența elevilor gimnaziști. Etapa a fost deschisă de primii directori, prof. de limba și literatura română Marin Păunescu și prof. de geografie Marieta Ștefănescu, oameni cu har, pedagogi și profesori excepționali, cu dragoste de școală și de copii. ”Mi-am iubit școala ca pe Dumnezeul meu” – a mărturisit prof. Marieta Ștefănescu, și aceasta spune totul. Înzestrată cu dascăli de excepție, era considerată școala cu cea mai bună încadrare din Pitești. S-a remarcat prin rezultate excepționale la concursuri, olimpiade, la examene de admitere, primind felicitările autorităților, a fost vizată de personalități din Educație și Cultură, din viața publică locală și națională, de personalități ale Ministerului și Inspectoratului de Învățământ.
Paginile Revistei Aripi consemnează cu fidelitate aceste afirmații, detaliat, iar domnul director actual, prof. dr. Marin Haiducu a imortalizat pe o placă de marmură, la intrarea școlii, directorii care, cu onoare, au condus instituția. De aceea mă refer la etapele ei definitorii, dar toți au ars într-o torță a Educației.
A doua etapă este remarcabilă, pentru că vine cu o schimbare, în consens cu evoluția societății, cu deschiderea ei europeană. Este anul 2002, când, sub conducerea prof. Gabriela Pendiuc și prof. Marin Bondoc, școala se integrează pe drumul punctat de Uniunea Europeană. Suflu nou, bineînțeles, pe care toți l-am trăit. Noua tehnologie, începută cu directorii, prof. Ionel Țuță, Adela Stan, Costea Nicolae, a continuat diversificată: s-au creat proiecte noi, schimburi de experiență cu Serbia – Kragujevac, menținute și astăzi, cu Grecia, Turcia, Ungaria, Olanda, Suedia, benefice în procesul instructiv-educativ. S-au deschis vestita sală Eminescu, Sala de Religie, de Comunicare, de Informatică dotată cu aparatură nouă. Pare simplu, dar nu a fost ușor de realizat, iar elevii au fost încântați și antrenați într-un proces de educație finalizat cu rezultate deosebite. Ideea acestei construcții spirituale și materiale a fost continuată cu succes de profesorii-directori Iosub Silvia, Sebastian Florescu și Ionel Țuță.
Și, în sfârșit, momentul actual, de bun augur, care leagă verigile educației prin învățătură și cultură este acesta, condus de directorii – prof.dr. matematică, Marian Haiducu, și limbă și literatura română, Iris Tănăsescu.
Cine vizitează locul, rămâne impresionat de aspectul interior care asigură un climat favorabil procesului de învățământ, de exteriorul dominat de câteva simboluri care accentuează încărcătura spirituală a copiilor și a personalului. Dar nu numai. Emoționează pe oricine se oprește să admire simbolurile identității naționale! Și inima bate, și gândirea se înalță și, cine a învățat aici, respiră aerul trecutului și al prezentului.
Sunt cuvinte cheie care au pătruns în conștiința personalului didactic și auxiliar, în aceea a părinților și a elevilor: Drapelul Național care înfioară prin faldurile sale și trezește sentimentul demnității naționale, unind prezentul cu trecutul și amintindu-ne că istoria a înscris momente de glorie, statuia ”poetului nepereche” Mihai Eminescu, expresie a talentului, sensibilității, gândirii și dragostei sale pentru artă și popor. Geniul nostru tutelar ”nour de aur din marea de amar”, conduce spre Sala Eminescu, unită prin concepție și creație.
Revista ”Aripi”, cu suplimentul ”Arcade”, născută din ardere și creație, expresie a sufletelor tinere, sensibile, talentate. Mulțumim colectivelor care ne-au continuat munca și i-au menținut zborul înalt. Se naște din combustie internă, am spus-o mereu, și ”dacă dragoste n u e, nimic nu e”, parafrazez după Marin Preda, învățând din cuvintele Apostolului Pavel. Alături, suplimentul ”Arcade” care spune multe.
Și nu trebuie omisă Revista ”Alpha” cu articolele de știință, interesante. Le urez ”rotativa timpului”, ca întotdeauna.
Această relație între educație și creație se desăvârșește prin Crucea maramureșeană, simbol al credinței, al tradițiilor noastre, așezată sub teii eminescieni, unind Cerul – protecție divină – cu existența noastră efemeră, supusă trecerii ireversibile a Timpului. Cred că aceste simboluri au venit dintr-un trecut grandios prin idei, nobil prin jertfă, sensibil pentru frumos și adevăr. Ele dau oamenilor din această instituție – cadre, personal, copii și părinți – dimensiunea noului creativ.
Felicitări tuturor! Felicitări, domnilor directori foști și actuali! Succes în munca nobilă, luminată de har, dar grea și frumoasă! Vivat, crescat, floreat! (Să trăiască, să crească, să înflorească!)
12.01.2026, prof. Renata ALEXE
