S-a mai întâmplat vreodată ca Educația să nu aibă ministru mai mult de o lună? Nu. Dar iată că astăzi ne confruntăm cu o criză importantă în sistem, nu avem ministru, nu avem bani și bate la ușă greva generală a dascălilor. Săptămâna trecută, premierul Ilie Bolojan și-a mai îndulcit discursul față de profesori, după ce luni de zile școala românească a primit cele mai puternice lovituri ale austerității. Și nu avem mari speranțe că 2026 va fi mai bun pentru elevi și profesori.
În România nu sunt bani pentru Educație, dar încă se găsesc bani pentru salariile nesimțite ale directorilor din companiile de stat și chiar pentru indemnizațiile membrilor din consiliile de administrație. Pensii speciale, subvenții pentru partide, bani pentru amante și verișoare plasate în posturi bune….
Și lista poate continua. Săptămâna trecută, istoricul Constantin Bărbulescu, decan al Facultății de Teologie, Litere, Istorie și Arte a Politehnica București – Centrul Universitar Pitești a postat pe pagina sa de socializare un mesaj, ca o lecție de istorie, un exemplu bun de urmat, dacă ne pasă. Sau dacă le pasă de copii și viitor.
”Învățământ și Cultură vs. Război: Prioritățile unei civilizații în criză
Deși celebra replică atribuită lui Churchill – „Atunci pentru ce mai luptăm?” – este un mit, realitatea istorică de la acea vreme este mult mai impresionantă.
În plin război, cu o datorie publică uriașă ce atingea 250% din PIB, Marea Britanie nu a tăiat bugetele educației și culturii, ci le-a transformat în priorități strategice.
Prin Legea Butler din 1944, guvernul a pus bazele învățământului modern gratuit, anticipând o creștere masivă a investițiilor pentru reconstrucția post-război. Tot atunci a apărut CEMA, prima formă de finanțare guvernamentală directă pentru arte, subvenția statului a crescut de la an la an pentru a susține moralul populației.
Această viziune ne demonstrează că, în perioade de criză extremă, civilizațiile veritabile aleg să investească în capitalul uman și spiritual, nu să îl sacrifice.
Este o lecție despre cum cultura și educația nu sunt „luxuri” de timp liber, ci pilonii pe care se sprijină reziliența unei națiuni.
Societatea românească este în criză și într-un război al dezinformării cu cei care își doresc să se întoarcă în întuneric și, cu toate acestea, tăiem tot de la învățământ și de la cultură!”, a scris istoricul Constantin Bărbulescu.
