Pe Hașdeu și Macedonski îi lega o prietenie veche. Acesta din urmă era un oaspete frecvent al casei Hașdeu. Micuța Iulia era feblețea marelui poet. Dar are loc o întâmplare care l-a uimit, pur și simplu. Odată, venit în vizită, o întreabă dacă știe vreo poezie, la care Iulia îl întreabă, la rândul ei: Dar tu știi? Rănit în amorul propriu, ”poetul rozelor” îi recită una dintre celebrele sale ”Nopți”. Mare le-a fost mirarea la toți cei de față, când, la plecare, Iulia îi reproduce acestuia poezia de peste zece strofe, cuvânt cu cuvânt. Ba și cu intonații… Hașdeu zâmbi pe sub mustață, el știa cel mai bine ce copilă genială avea…
Iulia s-a născut la 14 noiembrie 1869. Tatăl său, Bogdan Petriceicu Hașdeu, poet, prozator, dramaturg, ziarist, eseist, jurist, istoric, filosof și arhitect, membru al Academiei Române. ”Un geniu de o înspăimântătoare vastitate”, cum îl denumea Mircea Eliade, Hașdeu face parte din galeria spiritelor enciclopedice ilustre ale neamului românesc, alături de Dimitrie Cantemir și Nicolae Iorga.
Lilica, cum era alintată în casă, la vârsta de doi ani vorbea, deja, limba franceză, iar la patru ani a început să scrie. La cinci ani compunea nuvele, doi ani mai târziu scria, deja, narațiuni precum: ”Mihai Vodă Viteazul”, sau poeme precum ”Domnia lui Țepeș Vodă”. O contribuție însemnată la această evoluție halucinantă a copilei a avut-o mama sa care, convinsă că Iulia este un dar minunat de la Dumnezeu, i-a cultivat spiritul cu migală și dăruire.
Tot ceea ce făcea Iulia era împotriva legilor firii, fiind cea mai strălucită dovadă că dincolo de lumea profană este Dumnezeu. Semn al calităților sale de excepție, la vârsta de doar opt ani a dat examenul cumulat pentru clasele I-IV, la Școala Primară de Băieți nr.2, condusă de renumitul profesor Dem. Demetrescu. În doi ani absolvă, cu rezultate excelente, Liceul Sf. Sava. Este bine de precizat că, în tot acest timp, Iulia beneficia de profesori preparatori de prestigiu la materiile de cultură generală, la pian și canto, la limbile latină și greacă, iar mai târziu la pictură. Se știu destule exemple de genii (Enescu, Eminescu) care au excelat într-un anumit domeniu, însă Iulia era binecuvântată de Dumnezeu cu cinci talanți, așa cum se arată în pericopa evanghelică. Dovadă că, în această perioadă, ea termină și Conservatorul la secția pian și canto. Virtuțile Iuliei fiind, cum am mai spus, mai presus de fire, au existat, desigur, destui clevetitori, ridicoli, desigur, în fața evidențelor.
La 16 ani, Iulia Hașdeu a devenit prima româncă înscrisă la Universitatea Sorbona. Paralel, a urmat și cursurile de la Ecole des Hautes Etudes, din Paris. Și aici, a uimit profesori de prestigiu cu virtuțile sale nemaiîntâlnite. Era sănătoasă, puternică, cu un pronunțat spirit al umorului, caracteristic oamenilor excepționali.
Începe să pregătească teza de doctorat, cu tema ”Filosofia populară la români: logica, psihologia, metafizica, etica și teodiceea”, însă, în anul următor, se îmbolnăvește grav. Verdictul medicilor cade ca un trăznet: tuberculoză. La vremea aceea, însemna moarte sigură. Mult mai târziu, după ce doctorul Fleming a descoperit penicilina, s-a putut trata.
În ultimele clipe, după ce toți din jurul ei au făcut tot ce se putea pentru a o salva, Iulia s-a împăcat cu gândul morții, cu ultimele puteri scriind o poezie, ”Moartea”, care ar trebui să fie, pentru noi toți, cheia de boltă a existenței noastre:
”Eu nu urăsc viața, de moarte nu mi-e teamă
Căci ea este lumină puternică și caldă
Chiar muribundul care în pacea ei o cheamă
Sub pleoape obosite priveliști noi își scaldă.
Dar sufletul se-avântă-n necunoscuta lume
Și-n alte corpuri trece, când poate ști să ierte,
Așa din cupa sacră cu toții bem, anume
Și niciodată, nimeni, nu poate s-o deșarte.”
Pentru Hașdeu, a fost o lovitură groaznică. El și-a revenit abia într-un târziu când, într-o seară, împotriva voinței sale, a luat un creion și a inceput să scrie: ”Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hașdeu” – (Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; Asta ar trebui să-ți fie îndeajuns). Era scris cu slova Iuliei…
Prof. dr. Cornel Carp
