Prin art.230 din Codul de procedură fiscală a fost reglementată o procedură specială de executare silită aplicabilă doar contribuabililor care, concomitent cu obligatiile fiscale pe care le au de plătit statului, detin si creante asupra statului, concretizate în sume certe, lichide si exigibile pe care le au de încasat de la institutii sau autorităti publice.
Pentru a asigura o bună implementare a acestei noi reguli, ANAF propune aprobarea unui ordin de procedură prin care contribuabilii care nu si-au putut încasa la timp
creantele comerciale de la institutii sau autorităti ale statului vor fi protejati de măsurile de executare pe care tot statul, prin administratia fiscală, le putea lua asupra lor cu toate că neplata obligatiilor fiscale ale acestora era determinată tocmai de neîncasarea la termen a acestor creante de la alte institutii ale statului.
Noua procedură limitează practic aplicarea executării silite, în limita creantei pe care contribuabilul o are de încasat de la o institutie sau autoritate a statului, la poprirea pe care administratia fiscală o înfiintează la acea institutie sau autorităte publică debitoare în raport cu contribuabilul.
Astfel, rezultă că, în această situatie, fiscul suspendă celelalte măsuri de executare (poprirea conturilor bancare, sechestrarea bunurilor sau poprirea altor terti debitori ai contribuabilului) până la încasarea creantelor sale de la institutiile debitoare, asigurându-se astfel o echitate deplină în raportul fiscului cu contribuabilul.
