În săptămâna mare a Paştelui, marţi, 15 aprilie, Biblioteca Județeană ,,Dinicu Golescu” Argeș a fost gazda unui dublu eveniment editorial de excepţie, marca Alex Ștefănescu şi Aura Christi. Astfel, au fost lansate, în prezența autorilor, volumele „Dostoievski și Nietzsche – elogiul suferinței” și „Tragicul visător” de Aura Christi și o carte a criticului literar Alex Ștefănescu, intitulată „Cum se fabrică o emoție”.
Aura Christi (n. 12 ianuarie 1967) este un poet, romancier și eseist român. Poemele sale au fost traduse și publicate în Germania, Franța, Belgia, Italia,
Suedia, Rusia, SUA, Bulgaria și Albania. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN Club România (o organizație care a reușit să reunească cele mai importante nume ale literaturii române). În eseul „Dostoievski și Nietzsche – elogiul suferinței”, Aura Christi dă dovadă de curaj, pricepere și aduce în prim plan noutatea argumentației și finețea analizelor. Este un eseu de o originalitate expresă, care, alături de altele, nu prea multe de la noi, ne leagă de acel trecut imperial al Europei, de acel „regat al spiritului”, pe care îl invocă Faust. Metafora cărții exprimă, în cele din urmă, chiar cheia scrierii ei ca suferință exuberantă și moarte.
Antologia „Tragicul visător” dezvăluie lirica Aurei Christi care s-a format în jurul poeziei de meditație post-romantică, de la Rilke la Țvetaieva, de la Blaga la Nichita Stănescu. Necăzând pradă ispitelor culturale și mondene post-decembriste, poeta noastră a uimit critica de specialitate prin ample volume metaforice.
Critic și istoric literar, prozator, dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV, autor a 17 cărți, Alex Ștefănescu se află mereu în centrul atenției, prezența sa într-un loc este imposibil să treacă neobservată. După apariția monumentalei (la propriu) „Istorii a literaturii române contemporane. 1941-2000”, Alex Ștefănescu este omul zilei în critica literară românească.
Volumul „Cum se fabrică o emoție” se adresează celor care vor să înțeleagă limba literaturii, nu inițiaților. În această lucrare, autorul adoptă forma dialogală a discursului (între un eu inocent-iscoditor și unul doct, profesoral). Este vorba, de fapt, despre un mic tratat de educație estetică, alert, eficient și care, în mod expres, se adresează unui public concret.
