Editura ”HYPERLITERATURA” și Lucia HOSSU-LONGIN vă invită joi, 6 februarie, de la ora 13:00, în Sala de Conferințe a Bibliotecii Judeţene “Dinicu Golescu” Argeş, la o dublă lansare de carte din seria „Memorialul Durerii”: „Povești de iubire în infern” (2023) și „Partizanii. O istorie a bravilor” (2024). Evenimentul va fi moderat de poeta – membră a Uniunii Scriitorilor din România – și realizatoare TV, Denisa POPESCU, și îi va avea ca invitați pe prof. univ dr. Ilie POPA și Teodor HOSSU-LONGIN. În cadrul evenimentului va avea loc și o proiecție a filmului „Recurs în cazul Motrescu”. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
”Partizanii – O istorie a bravilor”
După instalarea regimului comunist în România, prin fraudă și cu ajutorul sovieticilor, apoi prin înlăturarea monarhiei, dezorganizarea armatei și din cauza ocupației ruse pline de abuzuri, în foarte multe zone din țară se organizează grupuri de rezistență anticomunistă. Conform unor date ale Securității, au fost active 1.196 de astfel de facțiuni, între 1948 și 1960, răspândite pe aproape întreg teritoriul țării, de la „cete” de câteva zeci de oameni până la tabere de sute. Comuniștii încep vânătoarea lor și, mai mult, decid să pedepsească pe oricine încearcă să îi ajute sau nu îi denunță (fie și frați sau părinți), prin torturi înfiorătoare sau execuții pe loc. Majoritatea sunt exterminați în primii ani. Supraviețuiesc însă chiar și peste zece ani cei retrași în munți, care duc o viață inimaginabil de aspră, îndeosebi în anotimpurile reci și nemaipunând la socoteală faptul că erau hăituiți continuu. Ulterior, aproape toți sunt prinși și uciși, un număr infim reușind să iasă din temnițele sinistre ale acelor vremuri. Ultimele „cuiburi de bandiți”, cum erau denumite de autorități, au fost anihilate până în 1958. Câțiva partizani izolați au reușit să rămână ascunși și până spre finalul anilor ’70, când este acordată amnistia oricăror membri ai rezistenței. Stând de vorbă cu acești câțiva supraviețuitori și urmași ai acestora, apoi confruntând mărturiile lor cu date din arhivele Securității, deschise cu greu chiar și după 1989, consultându-se cu nenumărați cercetători și istorici, în decursul a peste 30 de ani de investigație fără oprire, Lucia Hossu-Longin nu doar că întregește povestea acestor oameni, ci mai mult, pune cap la cap, fărâmă cu fărâmă, harta mișcării de rezistență anticomunistă. Alcătuind, după cum ea însăși a numit-o, „o istorie a bravilor”. Un memorial, dacă vreți, al demnității în fața opresiunii și agresiunii fără margini. Dezvăluirile și mărturiile uluitoare făcute în serialul „Memorialul Durerii” privind partizanii (din mai bine de 40 de episoade), începând cu anii ’90 și mergând până în prezent, au fost adunate în această carte, pentru a oferi imaginea de ansamblu a rezistenței, dimensiunea ei uriașă și represiunea sălbatică cu care a fost anihilată. Sursa: https://hyperliteratura.ro/produs/partizanii/
”Povești de iubire în infern”
«”Cum ar fi să te căsătorești, iar după numai trei luni să fii aruncat degeaba în închisoare și totuși jumătatea ta să te aștepte mai bine de un deceniu? Ce-a simțit un tată atunci când, ascunzându-se cu familia sa de Securitate, într-o grotă, din cauza faptului că noul născut plângea, a trebuit să-i pună o pernă pe față și să-l sufoce? Sau, într-un ultim act, înainte să știi că vei fi capturat, să iei grenada, să-i tragi cuiul și să te pui cu burta pe ea, ca ceilalți dragi să scape? Ori, ca mamă, să suferi atât de mult după soțul tău executat, încât să-i pui mâna la ochii propriului tău copil când îi vorbești, pentru că îți amintesc de ai lui? Cum ar fi să afli abia la maturitate că ai fost adoptat și ești urmașul unor partizani și ai supraviețuit ca prin minune? Sunt doar câteva dintre întrebările pline de durere, ale căror răspunsuri redefinesc tot ceea ce credeai despre iubire și credință. Iar protagoniștii acestor poveștilor sfâșietoare nu au fost zămisliți din mintea unui scriitor, ci au trăit cu adevărat. În infernul comunist, nu departe de noi. Ce ar ști ultimele cel puțin două generații de români despre ce au trăit părinții și bunicii lor, dacă nu ar fi existat muncă de documentare și opera de dezvăluire, informare și zguduire sufletească desfășurată cu pasiune, talent și curaj de Lucia Hossu-Longin? Răspunsul exercițiului meu de imaginație mi se pare evident: în pofida tuturor eforturilor, oricât de împlinite, ale istoricilor, scriitorilor, sociologilor pe această temă, fără imensa audiență a emisiunilor și a cărților Memorialului Durerii, represiunea comunistă din România și crimele ascunse ale ultimei jumătați a secolului XX ar fi rămas o toxică pată albă în mințile celor ce nu le-au trăit. Nu cred – în aceste decenii nesigure și mereu răzgândite – că există un autor care să fi reușit să modeleze în mai mare măsură constiința publică decât această neobosită Doamnă a memoriei noastre colective.”» – Ana Blandiana.
Cine este Lucia HOSSU LONGIN
Lucia HOSSU LONGIN (n. 24 septembrie 1941, Brăila), a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română în cadrul Universității din București. Este jurnalist de televiziune, a realizat după 1989 numeroase documentare, selecţionate apoi la festivaluri internaţionale: Hobiţa lui Brâncuşi, România vs Cheng, Visul, Baricada, Urmaş de martir, Zbor deasupra unui cuib de oameni, 13-15 iunie, Mineriada oră cu oră, Sebastian (selecţie la Prix Italia, 2006), Regele nu moare (selecţie la Festivalul Internaţional de Televiziune de la Biarritz, Franţa, 2009). Începe din 1991 realizarea Memorialului Durerii, la TVR, serial consacrat spaţiului concentraţionar românesc şi rezistenţei românilor în faţa comunismului care a ajuns la 140 de episoade difuzate. A fost redactor-şef al Redacţiei Film Documentar a Studioului de Film al SRTV între 1993 şi 1996 şi membru în Consiliul de Administraţie al SRTV între 1996 şi 2000. Volumul Memorialul Durerii – O istorie care nu se învaţă la şcoală şi colecţia de 36 de DVD-uri din serialul Memorialul Durerii au apărut în 2007 la Editura Humanitas, respectiv la Humanitas Multimedia, în colaborare cu IICR şi TVR Media. Serialul MEMORIALUL DURERII (100 de episoade) a fost solicitat de Arhivele Hoover din SUA (copie pe CD) și de Biblioteca Congresului din Washington. Lucia Hossu Longin este vicepreşedinte al ”Academiei Civice”, fundaţie care administrează Muzeul – Memorial de la Sighet şi membră a Academiei Europene de Film cu sediul în Germania, potrivit https://www.memorialsighet.ro/ şi https://m.cinemagia.ro/.
A primit o serie de premii şi distincţii precum: Premiul Special al Uniunii Cineaştilor din România ( U.C.I.N.), Marele Premiu al Asociaţiei Profesioniştilor de Televiziune din România (A.P.T.R.) (în anii 1992 şi 1993), Premiul ”Speranţa” al Societăţii Timişoara pe anul 1995, Premiul PNŢCD pentru prezentarea filmică a vieţii dramatice a ilustrului bărbat de stat Corneliu Coposu (1996), Premiul pentru Memorie la Festivalul Internaţional M.I.P.A. Spania (2000), Premiul pentru cel mai bun documentar acordat filmului ”Memorialul Bucureştilor” la Festivalul Internaţional de la Carmona (octombrie 2003), Diploma şi Medalia Jubiliară ”Cardinal Iuliu Hossu” – acordate de Biserica Română Unită cu Roma pentru obiectivitate şi curaj în promovarea adevărului prin jurnalism (decembrie 2003), Premiul pentru Documentar al U.C.I.N. pentru filmul ”Janny Holt” (2005), Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2013) şi Ordinul Coroana României în grad de Cavaler, acordat de Regele Mihai I al României (2013), scrie https://m.cinemagia.ro/. Jurnalista Lucia Hossu Longin a fost premiată în cadrul Galei de închidere a Centenarului Corneliu Coposu, la Casa Oamenilor de Ştiintă din Bucureşti.
ADRIAN-NICOLAE COMAN
