# 63 de ani de la trecerea în neființă a marelui patriot argeșean
”În procesul-verbal semnat de medicul Aurel Dumitrescu se consemna că în cursul zilei de 4 februarie 1963, Ion Mihalache a intrat „în stare comatoasă”, decedând ,,la orele 2.10 noaptea”, drept cauză a morţii fiind menţionată „insuficienţă circulatorie cerebrală – edem cerebral”. A doua zi, decesul a fost înregistrat la Sfatul Popular al oraşului Râmnicu Sărat la nr. 35/963, iar la 14 februarie s-a aprobat comunicarea decesului familiei.” – Memorialsighet.ro.
Născut la 18 februarie 1882 la Topoloveni, Argeș, Mihalache a fost învăţător, lider istoric al PNŢ, preşedinte şi, alternativ, vicepreşedinte al PNŢ, ministru în mai multe guverne ţărăniste. Dar viața lui, pe cât de bravă, a luat o întorsă dramatică.
În urma participării la Primul Război Mondial, Mihalache a primit de la regele Ferdinand însemnul “Ordinului Mihai Viteazul”. Începând din anul 1918, fruntaşul ţărănist s-a implicat tot mai mult în viaţa politică. La 5 decembrie 1918 a înfiinţat Partidul Ţărănesc. În urma alegerilor din noiembrie 1919 s-a constituit un guvern de coaliţie în cadrul căruia Mihalache a deţinut portofoliul de ministru al Agriculturii şi Domeniilor.
La 10 octombrie 1926 împreună cu Iuliu Maniu au realizat unificarea dintre Partidul Ţărănesc şi Partidul Naţional. Astfel, a luat naştere Partidul Naţional-Ţărănesc (P.N.Ţ.). La alegerile din 1928 naţional-ţărăniştii au obţinut 78% din voturi şi în perioada 1928-1933 s-au aflat la guvernare. Mihalache a deţinut în acea perioadă funcţiile de ministru al Agriculturii şi ministru de Interne. La mijlocul anilor ’30 Partidul Naţional Ţărănesc era măcinat de o serie de frământări interne determinate de fracţiunea formată în jurul lui Vaida-Voevod care avea să se desprindă din partid. Pe fondul acestor neînţelegeri, Maniu s-a retras de la şefia partidului şi, în perioada 1933-1937, preşedinte al P.N.Ţ. a fost Ion Mihalache. Maniu şi Mihalache au protestat faţă de abuzurile şi încălcările drepturilor şi libertăţilor de către regimurile dictatoriale ale lui Carol al II-lea, ale legionarilor şi al lui Antonescu.
După cel de-al Doilea Război Mondial, Ion Mihalache s-a opus comunismului susţinut de trupele bolşevice, iar acest fapt l-a costat libertatea și viața. Arestat la 65 ani, pe 14 iulie 1947, a fost condamnat la temniţă grea pe viaţă, pentru “crima de înaltă trădare”. Inițial a fost internat la Galaţi, apoi a fost transferat la Sighet, pe 15 august 1951. În 1955 este mutat la Râmnicu Sărat, unde moare în noaptea de 5 februarie, după ani de torturi și umilințe.
