IA românească, pictată de Matisse în tabloul La blouse Roumaine, la modă în Europa interbelică grație reginei Maria, inspirație pentru marii creatori de modă Gautier și De La Renta, reprezintă povestea neamului românesc, iar cusăturile acesteia constituie un adevărat cod: codul genetic al poporului român.
Biblioteca Județană Dinicu Golescu Argeș constituie un punct de referință în ceea ce privește cercetarea portului popular, punând la dispoziție materiale informative și resurse documentare de etnografie și folclor. Fondul special al bibliotecii deține o impresionantă colecție de cărți poștale, fotografii și albume cu ia românească.
Pentru existența lor trebuie să le mulțumim, în primul rând, iubitorilor de tradiții populare care, întreaga lor viață, au cules și cercetat aceste elemente, ca, la final, să le promoveze. Alexandru Bellu (1850-1921) a fost pionier al artei fotografice românești.
Împreună cu mama sa, Eliza- fiica domnitorului Barbu Știrbei, a locuit în Elveția, până la vârsta de 10 ani, după care a fost trimis la Paris, la unchiul său Georges de Bellio, un mare colecționar de artă. În timpul studenției a patruns în mediile artiștilor impresioniști, precum Alfred Sisley, Claude Monet sau Nadar, prietenii unchiului său, ceea ce-i deschide pasiunea pentru artă.
După 1875, achiziționează din Italia aparatura fotografică de care are nevoie și se stabilește la Urlați- Prahova împreună cu Alexandrina și cei 7 copii ai lor. Străbatând dealurile și satele din apropierea superbei moșii, a început să imprime, pe plăcile fotografice, numeroase chipuri de țărani: portrete de femei – acestor fotografii dându-le o tentă ușor senzuală, tineri și copii, bătrâni cu ochi blânzi, la activitățile de zi cu zi sau în momentele de relaxare. 8 dintre aceste fotografii, realizate înainte de anul 1900, au fost incluse în albumul La Roumanie en images, Paris, Imprimeria A.G. L’Hoir din 1919, 270 pagini, alături de alte reproduceri după picturile prietenului său, Nicolae Grigorescu. Ulterior, Bellu a autorizat ca acestea să fie reproduse în cărți poștale tipărite de tipografia C. Sfetea din București și, mai târziu, de Editura Socec & Co., având specificat pe verso Reproducția interzisă.
Elisa Brătianu (1870 – 1957). Născută în palatul Știrbey, în anul 1870, într-una dintre cele mai importante familii, nepoată a domnitorului Barbu D. Știrbey și fiica omului politic Alexandru B. Știrbey, Elisa a devenit, pe rând, soția lui Alexandru Marghiloman (1854-1925) și a lui Ion I. C. Brătianu (1864-1927). A învăţat în particular la Palatul Ştirbei din Buftea cu fratele ei, Barbu şi cu sora sa, Elena. Deşi nu a făcut liceul, a fost o femeie deosebit de cultă.
S-a implicat în activități mondene, patronând societăți filantropice și culturale, contribuind activ la dezvoltarea grădinilor publice din București. La Florica, vechea reședință a familiei Brătianu din județul Argeș, a înființat o școală de cusături unde se confecționau și se coseau ii, cojoace și alte piese ale portului popular românesc după vechile izvoade (modele) folosite în zonele etnografice din Țara Românească. Elisa Brătianu a încurajat păstrarea meșteșugurilor populare, mai ales cele legate de țesături și broderii românești, strângând o colecție de modele decorative, pe care le va publica, după desenele proprii, în 1943, cu titlul Album de Cusături Românești. Albumul a fost tipărit cu cheltuiala Consiliului Superior al Industriei Casnice la Editura Marvan din București. Cuprinde prefața autoarei, o pagină cu Legenda ilustrațiilor și 179 de planșe (42×32 cm.) numerotate cu cifre arabe, în care sunt reproduse modele de cusături de pe ii din Oltenia, Muntenia (Dâmbovița, Argeș, Muscel, Vlașca, Teleorman), Moldova (Neamț) și Bucovina.
Alexandrina Enăchescu-Cantemir (1880, Câmpulung- 1970, București). A fost eleva pictorului Sava Henția. Cunoștințele în arta broderiei dobândite în țară le-a perfecționat la Viena, unde i s-a şi oferit o catedră la care a renunţat, iar la reîntoarcerea în țară a fost profesoară și directoare a Școlii Profesionale de broderii Tudosca Doamna. A călătorit în toate regiunile românești pentru a studia portul tradițional și a alcătuit peste 800 de planșe cu imagini specifice costumului național.
140 de planșe au fost publicate în albumul Portul Popular Românesc, apărut sub îngrijirea etnologului Dimitrie Gusti și la îndemnul regelui Carol II, la Craiova, Editura Scrisul Românesc, în anul 1939. Explicația fiecărei planșe este însoțită de traducerea în limbile: franceză, germană, engleză și italiană. Albumul a fost expus la Expoziția Universală de la New York din anul 1939, la Standul României. Datorită faptului că exemplarele s-au epuizat rapid, în anul 1971 a fost reeditat, la Editura Meridian din Sibiu, având mai multe adăugiri și un cuvânt înainte semnat de profesorul C. D. Zletin care afirma ,,Albumul de faţă, răspunzînd acestor cerinţe, are o valoare documentară şi, lucru mai însemnat, valoare de îndreptar. El se bucură şi de o frumuseţe în sine, a lui, care este frumuseţea însăşi a portului nostru românesc „. Mapa, pergamoid, conține planșe color în care este descris portul popular pe regiuni cu elemente în detaliu.
Pe 24 iunie, în România şi în comunităţile româneşti din întreaga lume este marcată Ziua Universală a Iei. Sărbătoarea a fost iniţiată în anul 2013 de comunitatea La Blouse Roumaine, care a dorit ca bluza tradiţională românească să devină un brand de țară.
Maria-Magdalena Ioniță-Roșoiu, bibliotecar, secția Colecții speciale
