Continuăm serialul intitulat Portrete postume pentru prieteni, purtând semnătura profesorului universitar dr.Petre Popa, inaugurat, de publicaţia noastră, în săptămâna 11- 17 ianuarie 2016, atunci când s-au prezentat cititorilor detalii referitoare la juristul Silvestru D.Voinescu (1935-2005), director emblematic al Bibliotecii Judeţene Dinicu Golescu Argeş (1964-2014). În etapele următoare, autorul a reevaluat, succesiv, importante figuri publice, din acest areal, precum:
biologul Radu Stancu (1937-2008); muzeologul Iulian Ilie-Rizea (1934-1996); istoricul Valeriu -FlorinDobrinescu (1943-2003);universitarul Constantin I. Dumitrescu (1936-1980); inginerul Ion C. Vasiliu (1936-2000); actorul Constantin Zărnescu (1931-2003); profesorul Ion M. Dinu (1920-2009); inginerul Gheorghe Poţincu (1933-2002); inspectorul şcolar Marian Stoica (1937-2012); preotul Marin Drăguşin (1929-2014); managerul Sava Costache (1928-1998); arhitectul Nicolae Ernst (1939-2005), inginerul Constantin Olteanu (1929-2005), profesorul Constantin Fulgeanu (1933-2005).
…
După cum s-a precizat editorial, evocarea unor personalităţi, o dată pe lună, prin săptămânalul Atitudine în Argeş, se raportează la trei criterii distincte: ziua lor de naştere; faptele perene, care le definesc activitatea antumă; consemnarea în Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, postată pe internet: www.atitudineinargeş.ro. Rubrica are caracter deschis, promovează voluntariatul intelectual, nu incumbă conotaţii politice, finalizare preliminată (20 mai 2018), prin gruparea acestor eseuri într-un volum, purtând titlul serialului, dedicat evenimentlui aniversar: Piteşti – 630. Partener media, săptămânalul Atitudine în Argeş, tehnoredactor, inginer dr. Adrian Mestecăneanu.
Pentru aprilie 2017, calendarul sinoptic înscrie, convergent spațiului geografic tradițional și principiilor enunțate, specialiști veritabili, apropiați proiectelor semnatarului paragrafelor următoare, precum: Constantin Dejan (preot); Gheorghe Petrescu (matematician); Radu Pieleanu (inginer); Aurică Simion (publicist); Constantin Urluianu (profesor); Gheorghe Vrabie (universitar). Dar, istoricul Petre Popa ne propune omagierea academicianului Dan Horia MAZILU (1943-2008).
ANOTIMPURILE COPILĂRIEI ȘI ADOLESCENȚEI
Personalitatea evocată astăzi, Dan Horia MAZILU, suprapune, existențialist, evoluția postbelică a reședinței Argeșului, conferind Cetății, tradițională pentru istoria României, un cumul intelectual de excepție.
La 20 aprilie 1943, atunci când viitorul academician a văzut lumina zilei, în Pitești, comunitatea, numărând, statistic, 26500 de locuitori, se afla sub imperiul operațiunilor militare, specifice Frontului de Est (1941-1944), direcționate conform strategiei mareșalului Ion Antonescu (1882-1946), originar, după cum se știe, tot din urbea noastră, iar mulți concetățeni serveau avanposturile conflagrației mondiale amintite. Primarul, care va autentifica, oficial, venirea pe lume a copilului Dan Horia, era el însuși ofițer de carieră, Emil Poruțiu, numit, în această funcție, pentru etapa 25 martie 1943 – 25 februarie 1944.
Asemenea atmosferă cotidiană nu a diminuat bucuria notorie, exprimată de părinții Constantin și Ioana Mazilu, apreciați experți financiari, casa familiei, ridicată la interferența străzilor Gheorghe Lazăr-Constantin Brâncoveanu, reverberând fericirea neamurilor, dar și luminarea minții noului născut, prezisă de ursitoare.
Juvenil, Dan Horia MAZILU a demonstrat, convingător, pasiunea pentru învățătură! Frecventează, inițial (1950-1954), Școala Nr. 3 Pitești, înființată încă din 1882, renumele instituției datorându-se, contemporan, cunoscuților învățători Teodor Acatincăi și Constantin Arsene (1914-1922), ori directorului Gheorghe Toma (1909-1979), profesor de geografie. Clădirea școlii s-a aflat, tradițional, pe B.dul Republicii, iar în urma deteriorărilor grave, suferite de-a lungul vremii, s-a reconstruit pe Str. Rahovei (1975). Poartă numele scriitorului Ion Pillat (1891-1945).
Câteva detalii, privind situația la învățătură sau comportamentul elevului MAZILU Dan C. Horia, pe timpul claselor I-IV, descifrează ”Monografia Școlii Nr. 3 Pitești”, autori, profesorii Paul I. Dicu (istorie) și Nicolae Mitulescu (geografie), tipografierea datând din 1998.
Urmează, în continuare, clasele V-XI (1954-1961), la Școala Medie Mixtă Nr. 1 Nicolae Bălcescu Pitești, astăzi, Colegiul Național Ion C. Brătianu, instituție de prestigiu, existând, gimnazial, din 1866. Cataloagele anilor terminali developează, cu deosebire, pasiunea elevului MAZILU C. Dan Horia pentru obiectele umaniste. Stimulatorie a fost, bineînțeles, prestația directorilor Ion Beșoiu (geografie) și Nicolae Vlad (istorie) dar, mai ales, filtrarea cunoștințelor transmise de directorii claselor sale: Gheorghe Aman (limba română); Tudor Popescu (limba latină); Maria Strătilă (limba franceză); Lidia Fotescu (limba rusă); Marin Găiseanu (filozofie). Însușirea temelor, derivate din aceste materii liceale, se va dovedi utilă, formativ și documentar, pe durata studiilor superioare, sau în activitățile publice, vizitele externe, inițiativele editoriale.
Deseori, pe timpul convorbirilor noastre, Dan Horia MAZILU reamintea influența, asupra evoluției individuale, a concursurilor școlare, cercurilor, cenaclurilor, spectacolelor teatrale și cinematografice, frecventate, selectiv, la Pitești. Din atare unghi de vedere, se entuziasma când a relatat despre actorii Teatrului Alexandru Davila Pitești, cunoscuți personal: Constantin Zărnescu, Ion Focșa, Ileana Focșa, Dumitru Niculescu, Telly Barbu Militaru, Valeriu Buciu, Ioana Ciomârtan, Nicolae Georgescu, Lili Ciumber, Eftimie Popovici. Cita, din repertoriul vizionat la Pitești, piese precum: ”Drumul Soarelui” (Virgil Stoenescu); ”Harap Alb” (George Vasilescu, după Ion Creangă); ”Hangița” (Carlo Goldoni); ”Tache, Ianke și Cadâr” (Victor Ion Popa); ”Vlaicu Vodă” (Alexandru Davila). Reper al adolescenței, păstrat într-un colț al memoriei, a fost inaugurarea Secției de Estradă (19 ianuarie 1958), elevul din clasa a VIII-a participând, cu toți colegii, la spectacolul ”Prima seară, primul cântec” – dirijorul orchestrei, Gheorghe Moreanu. Asemenea preocupări, conexe programei și manualelor școlare, au contribuit la metamorfozarea cunoștințelor sale lingvistice, extinderea pasiunii pentru descifrarea textelor grafiate cu litere slavone, inocularea dorinței de a realiza cercetări științifice proprii, complementare celor deja cunoscute.
La sfârșitul anului școlar 1960-1961, promovând, cu succes, Examenul de absolvire, Dan Horia MAZILU a primit acceptul Consiliului pedagogic privind continuarea studiilor postliceale. Se va îndrepta spre Capitală!
Multe vacanțe le-a petrecut la Pitești (1961-1966), iar în deceniile imediat următoare, câteva zile, ori săptămâni, din fiecare an, erau predestinate locurilor natale. Vorbea cu însuflețire despre transformarea orașului într-un pol al industriei autohtone, parcurgea la pas zona centrală, reînnoită perimetral, aprecia proiectanții și constructorii noilor cartiere: Craiovei, Găvana, Nord, Prundu, Războieni, Trivale, răspundea cu plăcere invițației formelor culturale și didactice pentru participarea la diverse reuniuni tematice. În ultimii ani de viață, entuziasmul temporal, interferat cadenței postbelice a reședinței Argeșului, s-a diminuat treptat. Prin urmare, asemănător altor intelectuali de elită, Dan Horia MAZILU nu s-a dezis niciodată de obârșia sa provincială, ceea ce îl onorează antum și postum!
STUDENT LA UNIVERSITATEA CONSTANTIN I. PARHON BUCUREȘTI
Logic, rezultatele studiilor liceale îl plasau pe Dan Horia MAZILU ca fiind câștigător sigur al concursului de admitere în orice facultate umanistă din România. Va opta, inspirat, așadar, pentru București! Timp de cinci ani (1961-1966), a savurat cursurile mai multor somități, precum: George Călinescu, Ion Coteanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Alexandru Graur, Iorgu Iordan, George Macovescu, Alexandru Rosetti, Tudor Vianu. Se adaugă seminariile conduse de viitoare personalități ale culturii naționale.
Atare galerie profesorală a onorat, câteva decenii, Filologia Capitalei, climatul influențând, covârșitor, ținuta intelectuală exprimată, după 1967, inclusiv de Dan Horia MAZILU. Sorgintea acestor perspective s-a aflat în conținutul Decretului din 30 octombrie 1863, semnat de principele unionist Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), prin care se înființa, la București, ca instituție de învîțământ superior, Școala de Litere. Apoi, peste câteva luni (4/16 iulie 1864), era anunțată decizia privind organizarea Universității din București, având trei facultăți: Litere-Filosofie, Drept, Științe, rector fondator, juristul Gheorghe Costa-Foru (1821-1876).
Printre participanții la sărbătorirea Centenarului Școlii de Litere și Facultății de Litere, amintind intrarea Capitalei României în rândurile centrelor academice europene, s-a aflat, așadar, inclusiv prietenul nostru, studentul Dan Horia MAZILU (Anul III, 1963/1964), eveniment ce suprapune opțiunea sa privind specializarea în Limbi slave. Peste decenii, ne va relata, cu oarecare emoție, traversarea acestor momente festive, trăite nemijlocit!
Evidențiem faptul că, în etapa la care ne referim, studiile facultăților Universității Constantin I. Parhon București aveau durata de zece semestre, modulele viitoarei profesii se stabileau în anul III, examenele finale constanu în elaborarea și susținerea unei lucrări științifice, probată prin cercetări asidue la care se adăugau mai multe probe orale, efectuarea practicii pedagogice, alte considerente specifice profilulului. În vara anului 1966, Dan Horia MAZILU era declarat Diplomat universitar în Filologie Clasică, aprecierile fiind maximale.
TREPTE DIDACTICE ȘI FUNCȚII ADMINISTRATIVE
Acuratețea descifrării și studierii scrierilor slavone, cu deosebire textele aferente literaturii române, a motivat hotătârea decanului Facultății de Filologie, privind încadrarea tânărului absolvent, Dan Horia MAZILU, ca preparator la Catedra Limbilor Slave. Calitatea reprezenta prima treaptă didactică universitară, debutul consumându-se în exercițiul 1967-1968. Vor urma concursurile pentru funcțiile de asistent (1969), lector (1972), conferențiar (1981), profesor (1991), parafate cu succes! Avantajele livrate de Dan Horia MAZILU facultății amintite deveneau productive atât pentru Universitatea din București, dar și în sensul stimulării cercetării științifice naționale.
Probatoriul a fost travaliul elaborării tezei sale doctorale, intitulată Opera umanistului Udriște Năsturel în contextul relațiilor româno-slave, acceptată unanim prin Comisia rectorală, confirmată de Ministerul Educației și Învățământului, titularul portofoliului (28 februarie 1970- 13 octombrie 1972), academicianul Mircea Malița, tipografiată la mijlocul anului 1974. Obținerea doctoratului în Filologie marchează pozitiv traiectoria polivalentă a lui Dan Horia MAZILU, concluziile fiind comunicate imediat și prietenilor din Pitești. După cum precizam mai sus, Dan Horia MAZILU dobândește meritul, calitatea de profesor universitar (1991) dublată prin autorizarea eruditului pentru conducerea doctoratelor tematice, la Facultatea de Litere din București. Era ales, apoi, decan al instituției, atribuții exercitate timp de două mandate (1996-2004), gestionând, printre altele, acreditarea și reacreditarea specializărilor, implementarea normelor europene, conform cerințelor Programului de la Bologna, diversificarea masteratelor, extinderea relațiilor externe.
Ultima responsabilitate publică, îndeplinită de Dan Horia MAZILU, rămâne directorul Bibliotecii Academiei Române (2004-2008), funcție preluată de la o altă personalitate apropiată Argeșului, respectiv academicianul Gabriel Ștrempel (născut în 1926), precedat la rândul său, de academicianul Șerban Cioculescu (1902-1988), unul dintre primii colaboratori ai Institutului Pedagogic din Pitești (1962-1965).
PORTOFOLIU EDITORIAL IMPRESIONANT
Universitarul Dan Horia MAZILU a fost unul dintre prolificii autori români contemporani, cititorii având posibilitatea să lectureze scrieri cu mare densitate informală, stilizate însă diferențiat și procesual, adaptându-se frecvent, temporalizării autohtone medievale, ideilor vehiculate în mediile generațiilor secolului XX, ori deceniilor actuale. Din atare perspectivă, volumele sale, publicate, de regulă, în edituri consacrate din București și Iași, derobează o scuccesiune tipografică bine dozată, la intervale calendaristice care nu depășesc trei ani, dimensiunile fiecarei cărți însumând, constant, peste 300 de pagini. Dialogul purtat pe această temă ne-a convins că Dan Horia MAZILU a urmat un adevărat traseu strategic, prefigurat încă din 1967, tematica suportând, periodic, modificări conjuncturale.
Primul segment cuprinde tomuri ce reevaluează literatura nobiliară feudală, civică sau eclesiastică, proiectul fiind interferat genericelor: ”Cronicarii munteni” (1978); ”Varlaam și Ioasaf. Istoria unei cărți” (1981); ”Recitind literatura română veche”, I, II (1994), III (2004); ”Cronicarii moldoveni” (1996). Dezvoltă, apoi, preocupările mai multor figuri emblematice ale vremurilor, conceptul preliminând titlurile: ”Udriște Năsturel” (1974); ”Petru Movilă. Un reper românesc pentru europenizarea estului” (1996); ”Introducere în opera lui Dosoftei” (1997); ”Introducere în opera lui Antim Ivireanul” (1999); ”Dimitrie Cantemirt prinț al literelor” (2001).
Sugestivă a fost dorința autorului de a turna, în creuzetul ideilor avangardiste, proprii occidentalilor, contribuția neamului nostru, explicitare indusă titlurilor: ”Barocul în literatura română din secolul al XVIII-lea” (1976); ”Literatura română în epoca Renașterii” (1984); ”Proza oratorică în literatura română veche” I (1986), II (1987); ”Vocația europeană a literaturii române vechi” (1991); ”Literatura română barocă în context european” (1996). 
După 1998, Dan Horia MAZILU recalibrează tenta anumitor volume, pariind, astfel, pe gusturile cititorilor, atrași, uneori, de spectacular. Așa motiva, însuși autorul, titlurile: ”Noi despre ceilalți. Fals tratat de imunologie” (1999); ”O istorie a blestemului” (2001); ”Un Dracula pe care Occidentul l-a ratat” (2001); ”Voievodul dincolo de sala tronului” (2003); ”Noi printre ceilalți sau despre literatura peregrinilor” (2003); ”Văduvele sau despre istorie la feminin” (2008). Extrapolând formulările exotice, avem plăcerea să descoperim un analist înclinat spre senzațional, moralitate, civism, cutume, arhetipuri, fațete care nu anulează, din contră, susțin, comparatist, eșafodajul operei sale fundamentale, integrată patrimoniului spiritual național. Cuvinte de laudă pentru Biblioteca Județeană Dinicu Golescu Argeș și Biblioteca Universității din Pitești, unde am regăsit catalogate exhaustiv, după norme tehnice internaționale, scrierile prietenului nostru, Dan Horia MAZILU.
MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMÂNE
De-a lungul timpului, Dan Horia MAZILU a contribuit, nemijlocit, la extinderea colaborării cu alte medii culturale continentale, preocupările sale majore integrându-se, veridic, cercetării primordiale autohtone. Spre exemplu, a fost lector la Universitatea Kliment Ohridski din Sofia (1972-1974), traduce mai multe romane ucraineene (1975, 1985), publică numeroase studii, articole, cronici, opinii în periodice literare, editate inclusiv la Pitești, este gratulat cu premiul ”Titu Maiorescu” al Academiei Române (1994), iar marile dicționare tematice îl nominalizează frecvent.
Bilanțier, Dan Horia Mazilu a fost primit membru corespondent al Academiei Române (2001), alăturându-se, așadar, minților luminate ale neamului, grupate în cel mai înalt for științific național. Instituțiile inițiale, Societatea Literară Română (1866) și Societatea Academică Română (1867), se vor redimensiona la 30 martie 1879, fiind numite, oficial, Academia Română. Avea, acum 138 de ani, trei secțiuni: Literară (literatură, artă, filologie, filosofie); Istorică (istorie, geografie, discipline sociale); Științifică (preocupări teoretice și aplicative).
Prin coroborare cu alte prescripții interne, membrii corespondenți pot deveni titularii Academiei, momentul onorându-se, opțional, cu Discursul de recepție. Dan Horia MAZILU urma să parcurgă acest traseu, dar sfârșitul, survenit fulgerător (marți, 16 septembrie 2008), l-a imortalizat în ipostaza deja amintită. Cunoaștem faptul că interlocutorul era preocupat de conținutul perorației evocate anterior, iar pe durata ultimei noastre convorbiri (București, 2007), am readus în prim-plan cuvântarea savantului Nicolae Iorga (1871-1940), ”Două concepții istorice”, consacrată unui eveniment asemănător (17 mai 1911).
Fără îndoială, Dan Horia MAZILU cunoștea documentul, dar, pentru animarea momentului, ne-a permis să cităm paragraful introductiv, generalizator, rostit de marele erudit: ”Academia română, instituție menită a îmbogăți știința neamului nostru, dar nu mai puțin a îndemna, judeca și răsplăti silințile culturale ale tuturora, e datoare să cuprindă, unul după altul, pe aceia cari s-au deosebit prin râvna lor pentru ocupațiile cele mai înalte ale spiritului omenesc, și în literatură, dar, mai ales în cercetările speciale și în cugetarea filosofică aplicată. Ea resumă astfel prin personalitatea membrilor ei starea culturală a poporului nostru în fiecare timp.” Am lecturat, atunci, din cartea ”Permanențe istoriografice românești”, scrisă de cel care vă relatează (2002), identificată chiar în rafturile Academiei Române, coordonată, directorial, de prietenul nostru.
DAN HORIA MAZILU ȘI CENTRUL UNIVERSITAR PITEȘTI
În 1962, reședința Argeșului a completat sinopticul localităților urbane, care aveau, ceea ce numim, ”Alma Mater”! Anterior (1961), așa cum s-a precizat, personalitatea aniversată astăzi devenise student al Filologiei din București, dar, pe timpul vacanțelor, sau cu alte prilejuri, Dan Horia MAZILU s-a arătat optimist pentru perspectiva Centrului Universitar Pitești, reformat de câteva ori: Institutul Pedagogic de 3 ani (1962-1974); Institutul de Învățământ Superior (1974-1990); Universitatea din Pitești (22 martie 1991).
Colaborarea dintre aceste structuri didactice și profesorul Dan Horia MAZILU, intermediată de intelectualii piteșteni Ion Moise, Petru Mihai Gorcea, Ștefan Găitănaru, Alexandrina Mustățea, Gheorghe Bănică, Gheorghe Barbu, Gheorghe Secară, s-a concretizat pe câteva paliere: coordonarea științifică a mai multor teze doctorale; susținerea unor cursuri speciale; realizarea inspecțiilor pentru obținerea gradelor didactice; autorizarea și acreditarea noilor specializări sau facultăți cu profil umanist. Distinctă a fost implicarea sa în organizarea secțiilor Universității din Pitești la Râmnicu-Vâlcea, inițiativă care a cuprins, datorită insistențelor decanilor de atunci, Ștefan Găitănaru și Petre Popa, dubla specializare Română-Istorie, deschidere oficială, 3 octombrie 2003. Enumerarea poate continua.
Asemenea detalii sunt comentate în câteva dintre scrierile noastre, saua le colegilor care l-au cunoscut și apreciat pe academicianul Dan Horia MAZILU. Se pot aminti, selectiv, titluri precum: ”Argeș. Dicționar de istorici” (Spiridon I. Cristocea, 2003); ”Pitești 620. Memento” (2008) și ”Interviuri nonconformiste de pe patru continente (2015) de Petre Popa; ”Enciclopedia Argeșului și Muscelului, volumul III (2012), elaborat sub egida Muzeului Județean. Reținem, totodată, gestul Bibliotecii Universității din Pitești, care, la decesul profesorului (16 septembrie 2008), a expus ”In memoriam Dan Horia MAZILU. Opera omnia”, numeroasele sale scrieri, multe folosite, bibliografic, de titularii cursurilor și seminariilor ținute la facultățile din Pitești, ori pentru aprofundarea studiului studenților filologi.
Sugerăm Consiliului Local și Primăriei Pitești fixarea, pe fațada casei academicianului Dan Horia MAZILU, a unei plăci adecvate și denumirea eponimă pentru strada adiacentă. Vom menține contemporane, inclusiv prin asemenea modalități, spiritul și faptele sale, intrate definitiv în istoria urbei natale și filele culturii românești.
Pitești, 18 aprilie 2017
Prof.univ.dr. Petre Popa
Pentru mai 2017: Nicolae ZEVEDEI
