Membru cu ștate vechi al Uniunii Scriitorilor din România (recomandat, atunci, la accederea în elitistul for, de Nichita Stănescu, Fănuș Neagu, Gheorghe Tomozei, Marin Sorescu și alți monștri sacri ai genului), Dan Rotaru este, așa cum am mai scris, mai tânăr și mai fecund ca niciodată. Dovada vie este ultimul volum de versuri, ”Vâltori de liliac”, o carte de peste 650 de pagini, scrisă în numai câteva luni. ”Sunt convins că Dumnezeu îmi dictează o bună parte din versuri, pentru că, altfel, nu reușeam. Niciodată nu am trăit o asemenea perioadă, precum cea din urmă, în care am reușit să finalizez un asemenea proiect, de mari dimensiuni.”- ne spunea, cu puțin timp în urmă, prolificul autor piteștean.
Vâltori de liliac (Variantă)
Nicicând nu am iubit atât o floare!
Vezi, azi, iubesc, total, un liliac
ce-i dus, în zbor, de-un albatros, pe mare,
când valurile ei în hulă tac,
dar nu-mi ajunge-ntinderea-i de ape,
să-mi satur și privirile cerești,
când, în cirezi, vin stele să se-adape
cu cerul din poeme și povești.
Eu n-am fost rege peste răni făcute,
din întîmplare sau, voit, în gând,
pe fluturii zburând prin vieți căzute,
de-aceea mă trezesc mereu plângând,
de-aceea în vâltori de liliac,
îmi caut azi iubita și o fur,
căci florile, în graiul lor, refac
sufletul ei cel minunat și pur…
Volumul ”Vâltori de liliac” poate fi deja împrumutat din rafturile Bibliotecii Județene Argeș; de asemenea, poate fi comandat, de iubitorii de poezie, direct de la editura moldoveană, la adresa [email protected]
