Acum, că m-ați inspirat
din mirosul florilor de tei
sub care nici nu mai știi când o să iubești,
las muza să zacă în propria inimă
mare cât o stea și care se rotește în constelația
iubirii, dezamăgirii, apropierii, despărțirii…
dar mai știu că sentimentele iau amploare,
inima, mare, le dă culoare
dar mult din sentimente nu mai știu,
ce-i aceea, spre exemplu, o iubire cu savoare.
Inima niciodată nu va înceta
să bată, să iubească
sentimentul profund, adevărul…
Acum, că m-ați inspirat
din mirosul florilor de tei
începe ca să doară dorul…
Lixandru Valentin – sat Țigănești, oraș Topoloveni
