Mi-a fost dat să trăiesc printre oameni de toate culorile: unii frumoși, alții mai puțin, unii educați, alții needucați… Cele mai dificile întâlniri ale noastre sunt, firește, cu cei needucați și chiar săraci cu duhul. Despre câțiva dintre aceștia voi povesti mai jos.
Un avertisment verbal pentru cei care ciopârțesc teii…
Joi, 18 iunie, dimineața la 8,30, doi soți preacuvioși s-au hotărât să culeagă, pe răcoare, florile unuia dintre teii aflați în curtea blocului. Urcați pe o scară și săturați să tot întindă mâna, au rupt o creangă cât un stat de om și s-au apucat, el și ea, să o jumulească de flori pe pământ. Culesul este permis de lege, ruperea crengilor nu este…
Însă dincolo de asta, ce om trebuie să fii ca să rupi crengile unui tei din grădina blocului? Pentru asta au fost plantați acum trei-patru ani? Aflând de cele întâmplate, un echipaj de poliție sosește în fine și le dă un avertisment. În ce constă el nu se știe… Oricum, dl. polițist Zamfir Cristian a văzut la gunoi creanga ruptă din tei, pe care culegătorii o aruncaseră acolo ca să își ascundă fapta…
O venerabilă doamnă omoară un prun…
Cu trei ani înainte de acest „eveniment de bloc”, o doamnă octogenară s-a arătat a fi o și mai mare iubitoare de natură și, timp de câteva săptămâni, a cărat zeci de găleți cu apă ca să ude prunul care creștea la cinci metri, lateral, de fereastra ei. În cele din urma prunul s-a uscat, pentru că apa vie turnată de venerabila doamnă era, de fapt, apă cu sare… Apoi, „forțele de ordine” au pus prunul uscat la pământ…
„Vezi că au mai rămas niște puieți”, i-a spus venerabila doamnă polițistului tânăr de la parter, care, plin de energie, a ras cu toporul orice urmă și sămânță de prun. Ce să caute prunele anașpet în grădina blocului? Că doar grădina blocului nu este Grădina Raiului… Să mai spun de bradul care, ajuns la etajul patru, a fost făcut bucățele de angajații Primăriei? Probabil că cineva din bloc a reclamat că îi ia lumina… Pentru că brazii au această proprietate…
Patru piersici în floare din preajma Bibliotecii Județene puși la pământ
În stânga Bibliotecii Județene din marmură maro există o alee a cărei frumusețe stă în patru piersici care își permit să înflorească primăvara. Îmi făcusem un ritual ca în fiecare an să îi vizitez, să le dau bună ziua și să le mulțumesc pentru frumusețea nepământeană a florilor… Uneori, trecea printre ei și prințesa cu părul tăciune, care tocmai coborâse scările.
În primăvara aceasta piersicii au dispărut… Probabil că alți iubitori de frumos au trecut pe aici și și-au făcut datoria. Faptul e cu atât mai curios, cu cât în locul lor au fost plantați alți copaci, care vor înflori probabil peste câțiva ani. Au deranjat piersicii pe cineva? Suferea biblioteca din această pricină? Greu de spus…
Cireșele negre fac mizerie…
Acum vreo 15 ani, aproximativ, în curtea unei alte instituții de cultură dădeai de un cireș negru… Exista acolo de cel puțin 20 de ani, dacă socotim după grosimea trunchiului. Acest cireș are și el povestea lui…
Mai întâi, un domn cu o funcție înaltă l-a legat cu un lanț alb de un gard de fier negru, ca să nu mai parcheze mașinile. Apoi, cineva din bloc a opinat că cireșul face mizerie și au fost chemați specialiștii, care au făcut din el mai mulți butuci, pe care i-au dus la cimitirul comun, cel al cireșilor, al brazilor, al prunilor și al piersicilor. Pentru că omul stăpânește natura și nu o lasă să își facă de cap, adică să îți ia mințile cu florile de tei, cu verticalitatea brazilor, cu frumusețea florilor de piersic, cu dulceața prunelor anașpet sau cu gustul cireșelor negre. Omul, cea mai evoluată ființă de pe pământ, are tot dreptul de a jupui teii și de a înmormânta de vii brazii, de a asasina prunii, piersicii sau cireșii negri… Omul, cea mai evoluată ființă…
Se va schimba ceva? Nu știu. Probabil că un influencer sugeranist ar fi fost mai convingător.
Virgil Diaconu
