Andrei Alexandru Bădîrcea este elev în clasa a V-a la Școala Nicolae Bălcescu, Pitești. Desenul este marea și singura lui pasiune. Desenează acasă și la școală. Acasă are camera lui, plină de lucrări. Nu îl poți convinge să îți dea un desen și abia am reușit să fotografiem câteva dintre ele.
Talentul lui Andrei a fost descoperit și încurajat, încă din clasa a treia, de către profesoara lui de religie. Tot ea a fotografiat și câteva dintre desene. De ce m-au sedus lucrările lui Andrei? Pentru că sunt originale și deosebite față de cele ale copiilor de vârsta lui. Uneori, acestea reprezintă oameni sau portrete, toate deformate, alteori sunt forme închipuite, care nu imită nicio ființă cunoscută…
Chiar și atunci când reușim să identificăm ceva din lumea noastră, desenele lui ne uimesc prin stranietatea și insolitul lor. Andrei ne propune o altă lume: o lume a imaginației sale, așa cum ne propun, de exemplu, pe o altă treaptă, Kandinsky, Miro, Klee și atâția alți pictori moderni abstracți. Dar Andrei nu știe, desigur, nimic despre acești pictori și nimic despre caracterul modern și abstract al lucrărilor sale de artă grafică… El desenează, pur și simplu.
M-ar bucura să aud că profesoara de desen a lui Andrei îi dă încredere în ceea ce face. Sunt profesori care nu admit decât canoanele desenului clasic; dar sunt și profesori care stimulează creativitatea liberă. Dacă ne propunem să-l învățăm pe Andrei să deseneze „ca toată lumea”, deci să-l disciplinăm, atunci l-am anulat ca artist.
Îmi închipui că Andrei merită o expoziție… Poate că o vom face, într-o zi.
Virgil DIACONU
