Deputat S.O.S. de Argeș întreabă: de ce importăm muncitori, în loc să-i readucem pe ai noștri în țară?
Tudor Ionescu, deputat S.O.S. de Argeș, întreabă (și se întreabă) de ce nu reușim repatrierea românilor plecați la muncă în străinătate, în loc să cerem brațe de muncă din țari ale Africii și Asiei. Răspunsul? Probabil că din motive financiare. Asiaticii vin pe bani mai puțini, românii lucrează, în vest, pe mai mult, Dar întrebarea este interesantă.
ÎNTREBARE
Adresată: Doamnei Oana ȚOIU, Ministrul Afacerilor Externe
De către: domnul Tudor IONESCU, Deputat S.O.S. România în
Circumscripția electorală Nr. 3 ARGEȘ
Obiectul întrebării: Aducerea unor populații străine în România, în scop de muncă, versus încurajarea repatrierii cetățenilor români emigrați
Stimată doamnă ministru,
În ultimii ani, pe fondul unei crize de forță de muncă, Guvernul României a aprobat solicitarea venită de la mediul de afaceri pentru accederea pe piața muncii a aproximativ 100.000 de persoane anual, pentru a putea fi asigurată continuitatea activităților economice. În acest sens, pentru ușurința acordării vizelor de muncă, au fost organizate misiuni consulare mobile, itinerante, în țări ale Asiei cu surplus de populație activă economic, precum Bangladesh, Nepal, India, Vietnam, Sri Lanka.
După cum știm, în diverse state occidentale, membre sau nemembre ale Uniunii Europene, există milioane de cetățeni români care au fost nevoiți să se expatrieze (temporar sau definitiv) din cauza lipsei de locuri de muncă bine plătite. Exilul economic românesc cuprinde comunități numeroase (între 0,5 și 1 milion) în state ca Marea Britanie, Italia, Spania, Franța sau Germania. Rata anuală a emigrației se menține ridicată, cu o medie de 200.000 de persoane.
Așadar, pe de o parte, românii sunt ”alungați” din țară, iar, pe de altă parte, străinii din state incompatibile sau greu compatibile cultural cu civilizația europeană sunt invitați să vină în țara noastră, în scop de muncă.
Totodată, conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, în ultimii 3-4 ani numărul repatrierilor (imigrări ale cetățenilor români care au avut anterior domiciliul/reședința obișnuită în altă țară) a fost într-o creștere evidentă, depășind 217.000 în anul 2023, ultimul an pentru care INS dispune de date definitive.
În acest sens, aș dori să vă adresez întrebări precise, căutând claritate pentru deciziile politice viitoare, care vor afecta fiecare român:
Care este numărul total de misiuni mobile și itinerante ale României din statele asiatice și care este numărul de servicii consulare prestate în scopul acordării de vize de muncă în România a cetățenilor statelor în cauză, pentru perioada 2020- 2024?
Având în vedere că interesul manifestat de românii din diaspora pentru repatriere este în creștere, care sunt strategia și politica Guvernului în domeniu, pentru a încuraja revenirea în țară, respectiv reintegrarea pe piața muncii a românilor emigrați și integrarea/reintegrarea în educație și societate a familiilor acestora?
Vă solicit răspuns scris. Vă mulțumesc!
Cu deosebită considerație,
Tudor IONESCU Deputat S.O.S. România
Circumscripția Electorală nr. 3 Argeș
_______________________________________
Șefa PNL Argeș îl ia la întrebări pe Ministrul Educației!
Cea mai mare parte a politicii se face pentru televizor, pentru audiență, pentru notorietate. Iată însă că, uneori, parlamentarii fac și lucruri care chiar trebuiesc făcute. Iar șefa PNL Argeș, recent, a ridicat la fileu o problemă reală, cea a lipsei totale de materiale și îndrumare pentru tinerii fără auz.
INTREBARE
Adresată: domnului Daniel-Ovidiu David, ministrul Educației și Cercetării
Obiectul întrebării: Situația normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 27/2020 privind recunoașterea Limbii Semnelor Române ca limba maternă
Stimate domnule ministru,
În anul 2020, Parlamentul României a adoptat cu larg consens Legea nr. 27/2020, prin care Limba Semnelor Române a fost recunoscută ca limbă maternă a persoanelor surde. A fost un pas esențial pentru respectarea drepturilor acestei comunități și pentru alinierea României la standardele europene în domeniu.
Din păcate, la mai bine de patru ani de la adoptare, normele metodologice de aplicare a legii nu au fost încă elaborate. În lipsa acestora, multe dintre prevederi rămân doar la nivel declarativ, fără efecte concrete asupra vieții de zi cu zi a persoanelor surde și, mai ales, asupra accesului lor la educație.
Consecințele sunt grave:
– examenul de bacalaureat nu este adaptat elevilor care învață în Limba Semnelor Române, iar rata de promovare este sub 1%;
– lipsesc manualele școlare adaptate și, mai ales, un abecedar pentru Limba Semnelor Române, absolut necesar pentru primii ani de școlarizare;
– cadrele didactice nu beneficiază de instrumentele și metodologia necesare pentru a asigura un proces educațional incluziv.
În acest context, va adresez prezenta INTREBARE in temeiul art. 112 din Constituția României și art. 198-205 din Regulamentul Camerei Deputaților solicitându-vă să îmi comunicați următoarele informații:
Care este stadiul elaborarii normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 27/2020?
Care este termenul realist pe care Ministerul Educației și-l asumă pentru adoptarea acestor norme?
Ce măsuri concrete sunt prevăzute pentru adaptarea examenelor naționale, în special bacalaureatul, la nevoile elevilor care învață în Limba Semnelor Române?
Cand va fi disponibil abecedarul în Limba Semnelor Române și manualele școlare adaptate?
Stimate domnule ministru,
O lege votată cu entuziasm și sprijin larg în Parlament riscă să rămâna doar un document simbolic dacă instituțiile statului nu își asumă responsabilitatea aplicării sale. Este nevoie de acțiuni urgente pentru ca dreptul la educație al copiilor și tinerilor surzi să nu fie doar o promisiune, ci o realitate.
Vă rog să îmi comunicați răspunsul în scris. Vă mulțumesc!
Cu stimă,
Alina-Ștefania Gorghiu, Deputat PNL
Ce e drept, e drept! Însă e drept și faptul că, din decembrie 2020, miniștrii învățământului au fost numiți doar de PNL… Așadar, critica poate fi și autocritică!…
_______________________________________________
Senatorul Mircia Chelaru, atac dur la ceea ce a ajuns sistemul de învățământ: ”Școala românească de azi e anarhică, limbajul vulgar, comportamentul deșănțat și rebel la numeroși elevi, delăsător sau venal la mult prea mulți dintre profesori”
# În licee cu mari pretenții … se practică … relațiile sexuale convenite între dascăl și eleve…
Pe 10 septembrie, senatorul argeșean Mircia Chelaru a citit, în Senatul României, o Declarație politică intitulată: „Educația în derivă. Asasinarea bunului-simț și sfidarea firii noastre”. Și nu s-a ferit de cuvinte dure pentru a evidenția unde s-a ajuns. Iată un fragment:
”…În școala românească de astăzi nu se mai practică formarea caracterelor prin angajarea modelelor și comparația idealurilor. A dispărut dimensiunea solemnului, recunoștinței sau asumării sacrificiului. A vorbi despre datoria cuvântului dat, simțul ordinii personale, a bunei rânduieli a propriei vieți sau autocontrolul gesturilor simbolice este desuet, dacă nu chiar absurd.
Dimpotrivă, în licee cu mari pretenții „de firmă” se practică libertinajul, comportament ofensator față de „minima moralia”, mituirea notărilor, desecretizarea subiectelor de examene, relațiile sexuale convenite între dascăl și eleve. În unele, profesorii sunt pălmuiți, ridiculizați sau de-a dreptul dați afară din clase. Un tablou dezgustător pentru o lume a bunului-simț din care a fost izgonită buna-cuviință.
Așa se explică de ce masa mare a tinerilor în formare este tot mai subculturată, cu un profil educațional precar. Se vrea totul și orice și, dacă se poate, fără efort, fără merit, fără dare de seamă. Nu există temei pentru ascultare și răbdare. Și nici măcar cumpătare.
Nu sunt exersate tehnicile de autocontrol și promovarea bucuriei de a trăi frumos, ci dimpotrivă, se încurajează abjectul, superficialul, exhibiționismul și descărcările de orice fel, cu derapaje grave până la dezabuzare și apatie morală. El, copilul nostru, copiază identic conduita abjectă și hoția mai marilor, trivialitatea, prostul gust, kitsch-ul și bădărănia, etalate și încurajate social, pentru că aceasta îi oferă dimineața, la prânz și seara tot ceea ce este în jurul lui. Nu s-a făcut nimic pentru bararea acestei cascade de factori dezeducativi, menită să surpe rezistența morală românească.
Școala românească de azi e anarhică, limbajul vulgar, comportamentul deșănțat și rebel la numeroși elevi, delăsător sau venal la mult prea mulți dintre profesori. Declamata ofensivă a tinerilor și fluturată de politicianismul desfrânat pe toate televiziunile a eșuat într-o penibilă dezertare prin refuz, nonconformism și revoltă mocnită. Restul este ipocrizie afișată și tertip de imagine găunoasă.
Am afirmat de atâtea ori, fie din postura omului academic sau din cea de persoană publică, faptul că modelarea social-morală trebuie practicată în toate componentele unei societăți cât de cât caracterizate prin maturitate și sănătate socială sub autoritatea unor minime bareme de morală cetățenească. Dacă modelul nu este cultivat din sămânța propriului model de viață, înnobilat cu sinteze superioare ale exemplelor universale și pus undeva sus într-o ideație înălțătoare, apare riscul ca el să coboare în utilitar, să devină banal sau chiar să cadă în trivial, precum vedem mai peste tot în ecuația fără soluție a zilei: vedeta publicată, cocota fudulă, țeparul sârguincios, fițosul penibil, fotbalistul trucat, ultrașul multifuncțional, dealerul de droguri, șeful de clan sau macho de centură.
S-a exhibiționat pe toate planșele a acelora că trebuie să acceptăm ideea: doar să luăm ce ne dă străinătatea, ca și cum această străinătate ar fi un Eden, un cristal al sublimei purități în care trebuie să ne topim natura proprie. Nu au putut înțelege sau poate că și-au interzis calcula să accepte că nu poți fi un bun european până nu ești mai întâi de toate un bun român. Și nu doar de etnie, ci ca reprezentant al unei civilizații încântătoare, a unei lumi de profundă creație și aport spiritual la dosarul imprescriptibil al umanității vechi și celei recente.
Așadar, nu-mi rămâne decât să acuz că nu s-a lucrat pe tărâmul formării civice, în sensul cel mai nobil al cuvântului, pentru a deștepta românul la o altă statură, aceea de proprietar al destinului său, și a deveni astfel consecvent, dinamic, cooperant și solidar, pretențios cu viața, dar și neiertător cu cei care îl conduc rău. Dimpotrivă, educația uzurpată de fetișul instruirii moderne l-a făcut pe „novus homo rumeno” contrariul său și numai în folosul unei netrebnice clase ciocoiești aculturate.
De ce legiuitorii noștri nu au închis toate sursele de alimentare ale pseudoeducației, inclusiv acelea de care se face vinovată mass-media prin obscenitate și prost-gust, oricâte justificări comerciale ar avea? Pentru că acei legiuitori la care facem referire, tocmai și-au produs alchimia dezgustătoare a propriilor lipsuri de educație. Complezența cu asemenea manifestări imorale și amorale e responsabilă de toate imbecilitățile vieții noastre sociale și politice, și a dus catastrofal la restrângerea bine-crescuților în fața prost-crescuților, permeabili la toate viciile și infamiile, făcându-ne tot mai incompatibili cu baremurile unei structuri de viață creștină.
Toți acești naufragiați politici, care se proclamă salvatori ai națiunii nu au înțeles că un abecedar bine învățat este mai de preț decât un doctorat trucat. N-aveau de unde să priceapă neverosimila lor stare mintală, că prima datorie a oricărei acțiuni politice este aceea de a ști ce fel de cetate să construiască, pentru ca mai apoi, încă o dată spun, mai apoi să producă cetățeanul care să o înviețuiască. Chemarea mea nu este una a trecutului, ci doar a timpului care vine.
Rămâne doar ca noi înșine să ne ecologizăm, fără excepții, propriile conștiințe.
EXTRAS din stenograma ședinței Senatului din 10 septembrie 2025
Senator în Circumscripția nr. 3 Argeș, general în rezervă, prof. dr. Mircia Chelaru, Grupul AUR
