”Căci nădejdea este nedespărțită de tot omul ce se află încă pre pământ, această nădejde având și eu, mă bucur nădăjduind că negreșit va veni vreme întru care patria mea, nu zic în puțini ani, să se sămuiască întocmai cu orașele cele mari ce am văzut, ci măcar pasul cel dintâi să se facă, ce aduce toate noroadele spre fericire, carele pas este unul și numai unirea, spre folosul obștii, ce de multe ori am cuvântat” (Dinicu Golescu -„Însemnare a călătoriii mele Constantin Radovici din Golești făcută în anul 1824, 1825, 1826”)
La data de 7 februarie 1777 s-a născut marele cărturar și boier român Dinicu Golescu, originar din Golești, județul Argeș, fiul marelui ban din Țara Românescă Radu Golescu și al Zoiței Florescu. Constantin (Dinicu) Golescu a fost unul dintre primii români de la începutul secolului al XIX lea, cu o conștiință europeană asupra realității noastre. Împreună cu fratele mai mare Iordache, Dinicu Golescu a studiat la Academia grecească din București, având profesori eleniști erudiți.
În 1822, tot alături de fratele său, a înființat Societatea de la Brașov, prima societate literară românească, cu scopul întocmirii programelor de reforme. După absolvirea Academiei grecești i se îngăduie să-și aleagă „viața ce voiește sau bisericească sau politicească”, după cum reiese din hrisovul lui Alexandru Ipsilanti, dar Dinicu Golescu preferă slujbele politice.
Întreaga activitate scriitoricească, politică și culturală îl arată pe Dinicu Golescu ca un patriot înflăcărat. În 1821 a primit rangul de mare logofăt, deținut până la moarte, și în același an a fost unul dintre boierii care au sprijinit Revoluția lui Tudor Vladimirescu. În anii pribegiei de la Brașov, este puternic răscolit lăuntric de evenimentele anului 1821, meditând îndelung asupra înlăturării cauzelor ce au împins poporul la revoluție și asupra căilor de dezvoltare viitoare a țării. În dorința de a găsi soluțiile cele mai potrivite pentru evoluția poporului, în acea perioadă istorică, Dinicu Golescu întreprinde trei călătorii de documentare în Apus, pentru a-și clarifica concepțiile și poziția în ceea ce privește organizarea socială a țării. Ideile lui iluministe se întăresc prin cunoașterea aplicărilor sociale ale acestora.
Străbătând Occidentul începând cu anul 1824, din lucrarea sa „Însemnare a călătoriii mele Constantin Radovici din Golești făcută în anul 1824, 1825, 1826”, se desprinde ideea celor trei călătorii, a doua fiind cea mai lungă, din Brașov, prin Ardeal, în Ungaria, Austria, nordul Italiei, aflat sub stăpânire habsburgică. O altă călătorie este în Banat, iar alta în Germania și Elveția. Lucrarea se încadrează în genul jurnalului de călătorie, dar opera lui Dinicu Golescu reprezintă o analiză și un studiu comparativ, al cărui punct de plecare îl reprezintă călătoriile sale întreprinse în perioada 1824-1826. George Călinescu afirmă că autorul ne oferă în volumul său „un mic poem bine gradat, solemn și noros de nedeslușite emoții”. Paginile intitulate “Cuvântări deosebite”, intercalate aproape la fiecare capitol al cărții „Însemnare a călătoriii mele Constantin Radovici din Golești făcută în anul 1824, 1825, 1826”, deși sunt distincte, fac corp comun cu relatările de călătorie. Impresiile din drumeție preced întotdeauna pasajele cu observații sociale, constituind astfel planul de raportare al autorului. Se poate afirma, prin acest memorial extrem de original, că Dinicu Golescu este adevăratul întemeietor al genului jurnal de călătorie în literatura română. În același an în care apărea „Însemnare a călătoriii mele Constantin Radovici din Golești făcută în anul 1824, 1825, 1826”, acesta a editat la Buda „Adunare de pilde bisericești și filosofești, de întâmplări vrednice de mirare, de bune gândiri și bune neravuri, de fapte istoricești și anecdote” (416 pagini), ca manual didactic pentru învățământ, care să fie folosit la educarea elevilor care frecventau școala de la Golești.
Contribuția lui Dinicu Golescu la dezvoltarea învățământului românesc constă în înființarea în anul 1826 a primei școli secundare mixte în limba română din Țara Românească, numită Școala Slobodă Obștească. Școala din Golești, a fost înființată pe moșia și pe cheltuiala boierului, unde puteau participa gratuit copii din toate categoriile sociale, fiind încredințată unui cărturar de seamă din Transilvania, istoricul Aaron Florian, cel care va propaga în Muntenia ideile Școlii Ardelene. Printre profesorii școlii de la Golești se numără și Ion Heliade Rădulescu.
Dinicu Golescu a luptat pentru dezvoltarea învățământului românesc propunând în programul Societății Literare, fondată în 1827 la București, împreună cu Ion Heliade Rădulescu și cu Stanciu Căpățâneanu, următoarele scopuri: transformarea Școlii de la Sf. Sava în colegiu și crearea unei școli asemănătoare la Craiova, înființarea de școli normale în reședințele de județ, crearea școlilor primare în fiecare sat. Ședințele Societății Literare aveau loc în casa construită de Dinicu Golescu în București, o casă somptuoasă pentru acele vremuri, care va sluji ca sediu de bibliotecă, spațiu de lucru al societății și ulterior ca Palat al Republicii.
Dinicu Golescu a acordat o atenție deosebită instruirii fetelor prin școală, fiind unul dintre reprezentanții curentului iluminist pentru emanciparea femeilor prin cultură, situându-se printre ctitorii învățământului românesc alături de Gheorghe Asachi și Gheorghe Lazăr.
Împreună cu Iancu Văcărescu s-a preocupat de construirea unui teatru național în capitala țării, care să fie „școala cea dintâi a gustului, a moralului și a formării obiceiurilor”.
Apariția ziarului Curierul Românesc este legată tot de numele lui Dinicu Golescu. Editat împreună cu Ion Heliade Rădulescu începând cu 1829, ziarul împărtășea ideile iluministe, rostul lui fiind informarea cititorilor cu privire la evenimentele politice, economice și culturale ale vremii. Moartea prematură îl împiedică pe Dinicu Golescu să scrie o istorie a neamului său, pe care o anunțase în paginile Curierului Românesc. Bolnav de holeră, s-a stins din viață în 1830, la vârsta de 53 de ani, înainte de a-și realiza toate proiectele.
Despre personalitatea și activitatea marelui cărturar s-au scris cărți și studii pe care le regăsim în colecțiile Bibliotecii Județene Dinicu Golescu Argeș, câteva exemple dintre aceste titluri fiind : „Dinicu Golescu” de Gheorghe Popp (Bucureşti, EdituraTineretului, 1968); „ Pe urmele Goleştilor” de Anastasie Iordache (Bucureşti, Editura Sport Turism, 1982); „Boierul Dinicu Golescu între noblețea tradiției și modernitatea gândirii europene: monografie de personalitate” de Carmen Zamfirescu, conține dedicație și autograf din partea autoarei (Craiova, Editura Revers, 2014); „Familia Goleștilor: cărturari, români, patrioți: criptare biografică” de Gheorghe Matei și Constantin Băjenaru, cartea deține autograful autorilor (Pitești, 2022); „Dinicu Golescu și Mircea Eliade, doi peregrini” de Theo Stănescu-Stanciu, În: Magazin Istoric: Revistă de cultură istorică (Nr. 4/2002); „Dinicu Golescu – Călător prin Europa” de Sergiu I. Nicolaescu, În: Argesis : Studii şi comunicări : Seria Istorie (Nr. 9/2000); „Dinicu Golescu în patrimoniul Bibliotecii Județene Dinicu Golescu Argeș” de Margareta Tudor, În: Biblioteca: Revistă lunară de bibliologie și știința informării (Nr. 1/2010).
Patronul spiritual al Bibliotecii Județene Argeș este Dinicu Golescu, mărturie fiind numele pe care îl poartă biblioteca și bustul acestuia amplasat în fața bibliotecii, realizat din bronz de artistul plastic piteștean Vasile Rizeanu.
La 248 de ani de la naștere, Biblioteca Județeană Dinicu Golescu Argeș omagiază memoria ilustrului boier și cărturar român, mare dregător al Țării Românești, iluminist militant ce a contribuit la dezvoltarea societății românești.
Cristina Baciu,
Biblioteca Județeană Dinicu Golescu Argeș
