Manualul are menirea de a completa munca de predare şi trasmitere a învăţătorului sau profesorului, de a o secunda sau de a o întregi. Într-o circulară a Eforiei Școalelor din Ţara Românească în perioada regulamentară, se arăta că elevii fără manuale „îşi pierd vremea în zadar”, ei nu merg la şcoală „numai ca să fie profesorul doică”, ci să înveţe şi că fără cărţi „ce învăţătură li se poate da?” (Nicolae Andrei şi Gh.Pârnuţă, Istoria învăţământului din Oltenia, vol. I, Craiova, 1977, p. 293).
În țara noastră, primele cărţi cu rol de abecedar au fost „bucoavnele“, prima de acest fel fiind tipărită la Alba Iulia, de către Biserică în anul 1699, cu alfabet chirilic (alfabetul latin fiind folosit oficial după 1860). În colecția bibliotecii cel mai vechi manual românesc este „Manual de Istoria Principatului Romaniei”, București Tipografia Colegiului Sf. Sava, 1839, 212 p., realizat de istoricul și publicistul român F. Aaron, folosit pentru uzul elevilor colegiului.
Începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a promovat citirea corectă, cu intonație dar și scrierea frumoasă, caligrafia fiind la loc de cinste. Istoria abecedarului modern este marcată de îndrăgitul sciitor Ion Creangă care a realizat, împreună cu C. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Recenu, A. Simionescu, lucrarea „Metodă nouă de scriere şi cetire – pentru usulu clasei I primaria“, în anul 1867. Prima ediție a ieșit de sub tipar pe cheltuiala „Societății pentru învățătura poporului român” în data de 8 iulie 1868 la Iași într-un număr de 4000 de exemplare.
Anterior abecedarului lui Ion Creangă, în Țara Românească au apărut mai multe manuale de studiu pentru clasele primare, biblioteca având în colecție pe cele tipărite la Bucuresci, Tipographia Heliade și Aociații, anul 1861. Acestea au pe pagina de titlu ex-libris ștampilă „Timbrulu Instrucțiunii Publice. Euforiei 1861” și stema „Pricipatele Unite. Euforia Instrucținii Publice”. Iată, ce învățau elevii claselor primare acum 164 de ani:
I: Abecedar sau Manual de Syllabism pentru Scholele Primare cuprinde: literele mari și mici, vocalele, silabele, difhtongi și trifhtongi, subsantivi, pronume, verbi, particule; 32 p.
II: Lectura pentru Clasea I Primaria. Lectiuni Preparatorie conține LIII lecții de religie, anatomie, filozofie, fizică, geografie, zoologie,vocabular, lucru manual, istorie; 64 p.
III: Ruge și Morala Evanghelică pentru Clasea I Primaria are 12 lecții, ultima lecție fiind „Ruga scholarilor”, Psalmii 50 și 103, “Principe de Religia” unde sunt strecurate și cuvinte în limba latină, „Crezul”, „Rugăciunie Dimineții”, „Rugăciunile de Séra”, „Exercitari arithmetice” (numerele și adunarea de la 0 la 8). 63 p.
Ca urmare a apariției învățământului superior modern în Principatele Române prin înființarea primelor Universități la Iași (1860) și București (1864), se tipăresc tot mai multe manuale destinate studenților, realizate de personalității ale științei românești sau traduceri după autori străini.
Dintre manualele care au fost puse la dispoziția elevilor claselor superioare, aflate în fondul special al bibliotecii, amintesc pe cele care aparțin unor personalități ale învățământului din secolul la XIX-lea și al căror destin se leagă de județul Argeș: Nicolae Kretzulescu (n. 1 martie 1812, București– d. 26 iunie 1900, Leordeni, Argeș), doctor în medicină, diplomat și politician român, membru fondator al Academiei Române, autorul lucrării „Manual de Anatomie Descriptivă“, Bucuresci, Tipografia lui Eliade, 1848, 548 p. (apărut pe cheltuiala Spitalului Sf. Pantelimon); Ioan Rădoi (a doua jumătate a secolului XIX – începutul secolului XX), jurist, editor, avocat, baroul Bucureşti, președintele Tribunalului Argeș, autorul lucrării „Manualul seu Călausa cetățeanului în materie judiciară”, Bucuresci, Tipografia ”Românul” Carol Göbl, 1882, 874 p.; Gheorghe Ionescu-Gion (1857, Pitești- d. 1904, București), profesor, istoric, ziarist, cronicar literar și teatral, secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, inspector general în învățământul secundar, vicepreședinte al Ateneului Român, membru corespondent al Academiei Române, autorul lucrării „Manual de Poetica Romana”, București, Tipografia Carol Göbl, 1888, 264 p.
V. Raspail ( Raspail, Francois-Vincent, n . Carpentras, Franța, 29 ianuarie 1794- d. 1878, Arcueil, Franța), biolog, medic, politician francez, autorul lucrării „Manualul sănătății sau medicina și farmacia domestice”, tradusă în limba română de J. B., București, Tipografia Sfintei Mitropolii, 1852, 392 p. – alfabet chirilic.
Atanasie Mironescu Craioveanul (n. 1856, Trohan, Vaslui- d. 1931, București), cleric român, mitropolit- primat al Bisericii Ortodoxe Române (1909-1911), profesor de morală, director al Institutului Facultății de Teologie București, autorul lucrării „Manual de Teologie Morală”, București, Tipografia Cărților Bisericești, 1895, 750 p., apărută pe cheltuiala P. S. Episcop al Argeșului D. D. Gherasim Timuș.
Manualul în secolul al XIX- lea era un instrument pedagogic extrem de prețios, Eforia Școalelor recomandând profesorilor să nu le folosească intens, spre a fi păstrate mai mult timp, tipărirea lor fiind o activitate de durată și foarte costisitoare. Totodată, manualul, reflectă schimbările produse în societatea românescă din acea perioadă prin apariția unui învățământ național, în limba română și care începe să devină egal pentru tinerii de ambele sexe.
Maria-Magdalena Ioniță- Roșoiu
