Decizie istorică, ce răstoarnă vechile reguli pentru decontarea serviciilor medicale din străinătate, obligând legiuitorul să adopte proceduri mai suple și să respecte caracterul echitabil al cuantumului decontării.
Vineri, 5 septembrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a informat că a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară într-o cauză ce viza modalitățile și condițiile de rambursare a serviciilor de asistență medicală transfrontalieră, sesizarea fiind admisă de către instanța europeană joi, 4 septembrie 2025, potrivit unui comunicat.
Instanța supremă a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la o posibilă necorelare a legislație naționale cu normele europene, care îngreuna, prin introducerea unei condiții suplimentare, posibilitatea cetățenilor români de a pretinde rambursarea serviciilor de asistență medicală efectuate în state membre UE. La originea acestei inițiative s-a aflat și judecătoarea Elena Tămagă, de la Inalta Curte de Casație și Justiție a României, fiica fostului prefect de Argeș și unul din lideii PSD, Traian Tămagă.
Opinia exprimată de judecătorii instanței supreme (Elena-Diana Tămagă, Andreea Marchidan și Luiza Maria Păun) a fost confirmată de către instanța europeană, care a reținut că o astfel de condiție, a unei evaluări medicale a persoanei asigurate de către un medic care face parte exclusiv din sistemul public de sănătate sau de asigurări de sănătate, finalizată prin emiterea de către medicul respectiv a unui document care autorizează internarea acestei persoane este de natură să aibă un efect descurajator asupra recurgerii la serviciile medicale transfrontaliere, admițând implicit că este suficient un astfel de document emanând din sistemul privat sau chiar din străinătate, conform juridice.ro
Conform actualelor reglementări, pentru ca un pacient să poată merge în străinătate pentru tratament (inclusiv pentru operații), el este nevoit să obțină mai întâi acordul unui medic dintr-un spital public, apoi formularul european de la Casa de Sănătate. Or, CJUE a constatat că aceste bariere birocratice încalcă dreptul la sănătate al cetățenilor UE.
Totodată, judecătorii instanței naționale au exprimat dubiul cu privire la conformitatea modului de stabilire a cuantumului rambursării pe care pacienții care au primit îngrijiri într un alt stat membru îl poate pretinde prin normele interne cu normele europene, opinie de asemenea confirmată de către instanța europeană, care a statuat că acest cuantum trebuie să se bazeze pe criterii obiective, nediscriminatorii și transparente.
CJUE a legitimat instanțele naționale să verifice dacă formula de calcul stabilită de normele metodologice îndeplinește aceste cerințe.
Cauza reprezintă unul din numeroasele exemple în care instanța supremă intervine în sprijinul cetățenilor, veghind la respectarea drepturilor acestora, dreptul la servicii de asistență medicală de calitate, inclusiv accesul la cele din străinătate fiind o componentă esențială a dreptului la viață.
