Un partid sinucigaș

Luni, 15 August 2011 21:32

Adrian Vasiliu.
Aș fi vrut să scriu despre Arpechim, despre apropiata și inexorabila dispariție a unuia dintre ultimele simboluri ale economiei argeșene de dinainte și de după Revoluție. Numai că, așa cum spun reprezentanții celor de la Putere, nu poți să te bagi în ograda investitorului privat, nici măcar pentru a salva locurile de muncă a sute de oameni de pe la Pitești și din împrejurimi, și, în perspectivă, ale celor de la Vâlcea. Așa că nu mă mai bag nici eu în discuție, pentru că oricum Arpechimul de la groapă nu se întoarce, rămânând o probă de incompetență  și nepăsare a diriguitorilor patriei noastre, de acum și de atunci când s-a semnat contractul acela penibil cu OMV, care le-a permis austriecilor să-și scoată banii după numai un an și apoi să ne ia ochii cu parcuri și cu reclame „de responsabilitate socială”, în timp ce umflă preţul carburanţilor cum vor muşchii lor şi dau oameni afară cam tot pe acelaşi criteriu. Şi trec de la Arpechim la politică, o trecere foarte uşoară atât pentru mine, cât şi pentru cei care se ocupă cu această îndeletnicire veche de milenii întregi. Şi ajung la strategia de care vorbeşte toată lumea de câteva zile încoace, aceea cu îngheţări de pensii, blocări de angajări şi eliminare de tichete de toate felurile şi prime la bugetari, propusă de partidul de guvernământ, mai pe şest, cu premierul Boc plecat să se ascundă în dosul Marelui Zid Chinezesc şi cu doamna Udrea, îmbrăcată exact de pe podiumul de modă, ieşită „pe sticlă” să explice de ce şi cum îşi face guvernul din care face parte încă un mic hara-kiri. Pentru că, în prag de alegeri locale şi generale, este sinucidere politică ca, în loc să promiţi marea cu sarea, adică măriri de pensii, salarii etc, să faci exact contrariul. Nu numai că nimic nu se măreşte, spun guvernanţii, deocamdată doar în strategia buclucaşă (de fapt nu revine la nivelul de dinainte de marea tăiere din iulie 2010), dar vor exista şi scăderi, la numărul de bugetari. Care, deşi răriţi în ultima vreme, mai numără peste un milion de suflete. Cu familii cu tot, avem un grup de peste 2 milioane de oameni cu drept de vot care au, de-acum, o şi mai mare supărare vizavi de tot ceea ce este portocaliu. Bine, unii pedelişti, chipurile mai şmecheri, au şi transformat portocaliul în verde, doar-doar or putea păcăli poporul. Poate merge la câteva mii, acolo, dar restul de bugetari, altminteri oameni cu ceva mai multă şcoală, vor ţine minte cine le-a făcut-o. Nici măcar nu va mai conta motivaţia, altminterea corectă, că avem de-a face cu o criză prelungită, în ciuda tentativei lui Traian Băsescu, specialistul numărul 1 în crize de tot felul la români (a se vedea numărul de crize politice pe care le-a provocat), de a evita cuvântul fatidic. Şi aşa se va pomeni PDL-ul pe urma PNŢCD, alt partid care, deşi a făcut ce trebuia, şi-a luat şutul în fund de la electorat, pentru că nu a ştiut să comunice corect şi să motiveze credibil ce a făcut.