In memoriam Paul I. Dicu

Luni, 15 Aprilie 2019 13:04

# Topana,  Olt, 1 august 1926 – Pitești, Argeș, 19 aprilie 2008

Profesor, Istorie, Psihologie, Logică, arheolog, cercetător științific, publicist, colecționar, donator comunitar.

Se împlinesc, săptămâna aceasta, 11 ani de la trecerea în neființă a reputatului istoric. Profesorul Paul I. Dicu (1 august 1926 – 19 aprilie 2008)  a fost și rămâne, în egală măsură, unul dintre intelectualii respectați ai județelor Olt, Argeș, Vâlcea.
După obținerea bacalaureatului (1945), absolventul Paul Dicu s-a decis, cu acordul și susținerea familială, pentru continuarea studiilor la Universitatea din București. Succesul admiterii (1945) a fost urmat de frecventarea Facultății de Filosofie-Litere, secțiile: Filosofie-Istorie (1948); Pedagogie-Psihologie (1949). Cochetează, intermitent, cu specializarea juridică.
La absolvirea Universității din București, Paul Dicu era calificat, didactic, pentru: Educație civică, Filosofie, Istorie, Logică, Pedagogie, Psihologie, Sociologie. Va prefera Istoria și Psihologia. Prestațiile, derulate aproape patru decenii (1949-1986), dăinuie în amintirile elevilor care au urmat: Liceul Radu Greceanu Slatina (1949-1950); gimnaziile unice Mătăsaru (1952-1953) și Topana (1953-1955); Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu Pitești (1959-1986); școlile generale Nr. 2 și Nr. 5 Pitești (1959-1986). Temporar (1955-1959), Paul Dicu a fost inspector la Secția Regională de Învățământ Argeș. Obține, succesiv, gradele didactice II și I, titlul de Profesor evidențiat, medalia Tudor Vladimirescu, alte recunoașteri publice. Concomitent cu activitatea prodigioasă la catedră, Paul Dicu     s-a dedicat, voluntar, conducerii Filialei Pitești a Societății de Științe Istorice din România. Mandatat secretar executiv, autoritatea i-a fost recunoscută, colocvial, inclusiv de subfilialele Câmpulung și Curtea de Argeș. Structura amintită este datată, național, 9 iunie 1949. Pentru atare segment, preocupările sale erau citate în: volumul  Istoricii și știința istorică din România 1944-1969, autor, Robert Deutsch, Editura Științifică, București, 1970; rapoartele conducerii centrale a Societății; programele sesiunilor de referate; presa cotidiană. Notificăm, didacticist, numele președinților Filialei, secundați de Paul Dicu: Iulian Matei, Gheorghe Dinu, Virgil Radu. Atribuțiile secretarului executiv au revenit, după 1978, profesorului Mircea Crăciun.
Vineri, 20 mai 1988, reședința județului Argeș a sărbătorit șase secole de la prima atestare medievală scrisă, certitudine datorată documentului autentificat prin pecetea voievodului Țării Românești, Mircea cel Bătrân (1386-1418).
Pregătirea evenimentului a generat multiple acțiuni, un loc special ocupând strategia îmbogățirii patrimoniului editorial, referitor la așezarea seculară Pitești. Apetitul profesorului Paul Dicu, pentru realizarea inițiativei, transpare din atitudinea sa pozitivă, demonstrată la reuniunea organizată, în sediul Primăriei, duminică, 24 ianuarie 1971, prefațând, așadar, cu peste un deceniu și jumătate, aniversarea Pitești 600. Atunci, semnatarul acestor pagini, împreună cu Silvestru Voinescu, directorul Bibliotecii Județene Argeș, Paul Dicu, secretarul Filialei Societății de Științe Istorice, Constantin Florea, directorul Arhivelor Statului Pitești, ne-am asumat responsabilitatea elaborării principalelor tipografieri, dedicate momentului.
Bucurându-ne de susținerea mai multor intelectuali cu experiență, care, aleatoriu, publicau articole de presă, ori prezentau comunicări la simpozioanele muzeelor, vom aprofunda cercetarea tematică, lărgind, consistent, aria potențialului propriu, rezultatele fiind receptate periodic. Echipa operativă s-a diminuat, însă, prin decesul directorului Constantin Florea (9 iulie 1926-13 august 1978)! Bănuind, probabil, agravarea suferinței, prietenul nostru, Constatin Florea, a transferat, generos, filele dactilografiate, tabelele sinoptice, alte materiale preliminare, profesorului Paul Dicu, având credința finalizării proiectelor Pitești 1988. Cei doi, colaboratori statornici, se născuseră în același an, 1926!
Ideile, schițate la 24 ianuarie 1971, agrementate, mai ales, datorită persuasiunii istoricului Paul Dicu, erau concretizate, după 1984, prin apariția cărților: Pitești. Ghid de oraș, Editura Sport-Turism, București, 1985; Pitești. Pagini de istorie, Tipografia Argeș, Pitești, 1986; Istoria municipiului Pitești, Editura Academiei Române, București, 1988; Pitești. Tradiție și contemporaneitate. Eseuri istorice, Editura Tiparg, Pitești, 2008. Afișează, pe coperte, aceiași autori: Petre Popa, Paul Dicu, Silvestru Voinescu. Prefața ilustrează colaborarea noastră tranzitorie cu directorul Constantin Florea, listează numele tuturor celor care au livrat informații conexe Proiectului Pitești 600, amintește persoanele implicate redacțional și tehnologic, iar bibliografia generală cuprinde, punctual, importante detalii succesive.
Manuscrise, șpalturi, semnale editoriale, cristalizând dinamismul elaborării acestui portofoliu istoriografic, se păstrează la Secția Colecții Speciale a Bibliotecii Județene Dinicu Golescu Argeș. Tot acolo, regăsim volumul Monografia Școlii Nr. 3 Ion Pillat din Pitești (1873-1998), lucrare  scrisă de Paul Dicu, în colaborare cu directorul instituției, Nicolae Mitulescu (1998), dar și opt extrase din opera personalității aniversate astăzi, semnate olograf, clasificate, recomandate uzual.

STRADĂ EPONIMĂ ÎN MUNICIPIUL PITEȘTI

După 1992, istoricul Paul Dicu a fost invitat, de conducerea Primăriei Pitești, să facă parte din Comisia instituită pentru redenumirea străzilor și avizarea noilor schițe cartografice, adaptate realităților postrevoluționare. Contribuția personală, grefată pe atribuțiile colectivului coordonat de secretarul Primăriei, juristul Iosiv Cerbureanu, a interferat, benefic, serviciile Administrativ, Arhitectură, Cultură, Patrimoniu. Multe dintre sugestiile avansate au  fost aprobate de primarul Tudor Pendiuc și obțineau acordul Consiliului Local.
Ca urmare, actuala tramă stradală din Pitești nominalizează, motivant, celebre personalități, aparținând arealului Argeș-Muscel, evidențiate în compartimente fundamentale, aspect ce presupune circumscrierea patriotismului provincial, sferei provocărilor naționale. Descifrăm ecuația prin ultima scriere elaborată de Paul Dicu, respectiv Ghidul arterelor de circulație din municipiul Pitești (2001), folosit cotidian.
Prietenul nostru a decedat, la Pitești, sâmbătă, 19 aprilie 2008. Se odihnește în Cimitirul Sfântul Gheorghe din localitate. Dona, testamentar, Muzeului Județean Argeș, director, Spiridon Cristocea, doctor în istorie, laureat al Academiei Române (2013), majoritatea cărților din biblioteca proprie, exponate arheologice și numismatice, fotografii, câteva obiecte personale, manuscrise, dactilograme.
S-a constituit, astfel, Colecția Paul Dicu (istoric),  plasată, temporal, între Colecția Emanoil Popescu (muzician) și Colecția Ion Focșa (actor), tripletă ce amintește tot atâtea repere ale spiritualității urbane, din ultima jumătate a secolului XX. Precizăm faptul că, dorința exprimată de Paul Dicu a fost gestionată de nepoata celui dispărut, profesoara Michaela Cojocea (Matematică), născută Predescu, împreună cu soțul său, inginerul Mihai Cojocea (Automobile).
Recunoscând meritele prietenului nostru, în elaborarea istoriografiei referitoare la Pitești, cităm numele său în mai multe pagini de autor, precum: Monografia Universității din Pitești (2004); Studii politice. Culegere antumă (2004); Enciclopedia Argeșului și Muscelului, II (2010); Interviuri nonconformiste de pe patru continente (2015); Mareșalul Ion Antonescu și reședința Argeșului (2017). Totodată, valoroasele concluzii tematice sunt folosite, frecvent, pentru argumentații de natură probatorie.
Conform deciziei onorante a Consiliului Municipal, în Pitești avem, acum, strada eponimă Paul Dicu! Este  adiacentă  traseului rutier spre Câmpulung! Ne raliem unor asemenea gesturi, care denotă civismul secolului XXI.
Extras din ”Pitești. Portrete postume pentru prieteni”, autor Petre Popa, ed. Paralela 45, Pitești, 2018