Vremea ameninţărilor

Marţi, 27 Septembrie 2011 00:38

Adrian Vasiliu.
Încă din cele mai vechi timpuri, se ştie că nimeni nu e veşnic la putere. De la haitele de lupi, în care unul este şef până vine altul, mai tânăr, şi-i ia locul prin forţă, şi până la corporaţiile cele mai bogate din lume, unde este suficient un produs nou şi valoros ca să se schimbe liderul de piaţă, aceasta este una dintre legile firii. La nivelul politicii noastre se pare însă că nimeni nu înţelege firescul acestei situaţiii, cu toate că fiecare dintre politicienii cu ştate vechi a profitat de pe urma ei cel puţin o dată în viaţă. De aceea m-am trezit neplăcut surprins la auzul ameninţărilor proferate zilele trecute de către un tânăr parlamentar pesedist la adresa reprezentanţilor locali ai actualei puteri politice. Ameninţări deghizate, prea puţin izbutit însă, într-o promisiune, cum că pesediştii „nu vor mai întoarce şi celălalt obraz”, aşa cum au făcut-o cu alte ocazii, când au mai pierdut puterea, adică în 1996 şi în 2004. Aş fi vrut să ştiu cam ce ar vrea pesediştii să le facă „bieţilor” directori de deconcentrate pedelişti, care fac şi ei ce li se cere de la partid, adică propagandă electorală cât cuprinde. Nu de alta, dar presiunile despre care se vorbeşte că ar fi direcţionate către primari şi către oamenii de afaceri care nu dau bani la partidul care trebuie reprezintă o poveste veche pe la noi prin judeţ şi nu numai, inventată chiar de către actualii opozanţi, care, atunci când s-a rupt FSN-ul, în 1992, au început celebra politică de pedeserizare a celor care omiseseră să se înscrie în partidul de guvernământ.
A urmat, timidă şi destul de ineficientă, cederizarea, după care guvernarea Năstase a convertit tot ce-a putut la dreapta, pe atunci, credinţă pesedistă. Şi sunt destui primarii care au trecut atunci de partea celor trei trandafiri. Liberalii, băieţi civilizaţi, cu papion, nu prea au practicat sportul cu racolarea, când au venit la putere, dar succesorii lor, pedeliştii, s-au dovedit a fi demni învăţăcei ai PSD, drept pentru care au aplicat proverbul cu „capra sare masa, iada sare casa”. Şi asta spre disperarea pesediştilor, un timp chiar aliaţi cu actualii guvernanţi, care s-au trezit marginalizaţi inclusiv în fiefuri tradiţionale, cum este Argeşul. Acesta este motivul ameninţărilor despre care vorbeam mai devreme, pentru că pesediştilor din Argeş nu le convine că, după 21 de ani de dominaţie categorică, vine cineva şi vrea să le ia judeţul. Nu de dragul locuitorilor săi, ci pentru propriul folos, că doar pedeliştii nu sunt organizaţie de caritate, ci partid serios, cu ambiţii de eternizare la guvernare. Ca şi pesediştii lui Năstase pe vremuri, parcă. De aceea aici se aplică o zicere din popor pe care am auzit-o cu toţii încă din copilărie, dar de care unii politicieni au uitat: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”.