Universitatea Piteşti, ajunsă în a treia urnă valorică, «beneficiază» de două sindicate. Şi acestea în război...

Miercuri, 12 Octombrie 2011 00:13

# Alin Mazăre, lider A.S.U.P.:  ”Au existat, din partea  noastră, tentative de unificare  a celor două sindicate” # Mihai Bărbuceanu,  lider S.L.U.P.: ”Dânsul (Alin Mazăre, lider A.S.U.P. n.r.)  obişnuieşte să facă  afirmaţii fără să le  susţină. Sunt sătul  până peste cap de  afirmaţiile dânsului.” La Universitatea din Piteşti este binecunoscut faptul că activează două sindicate: SLUP (Sindicatul Liber al Universităţii din Piteşti) condus de Mihai Bărbuceanu  şi ASUP (Asociaţia Sindicală

a Universităţii din Piteşti) condus de Alin Mazăre. Se pune întrebarea: de ce o instituţie de învăţământ nu foarte mare, cum este Universitatea din Piteşti, ar avea două sindicate?  Nu există un răspuns simplu la această întrebare. De fapt, întrebarea importantă este alta: existenţa a două sindicate ale unei instituţii sporeşte posibilitatea ca interesele şi drepturile angajaţilor Universităţii din Piteşti să fie apărate mai eficient sau, din contră, tensiunile dintre cele două sindicate obstrucţionează realizarea acestui deziderat?
De fapt, SLUP este un sindicat care în strategia de acţiune pe are cuprinse ţi ceva şicane cu tentă personală dintre Bărbuceanu şi rectorul Universităţii din Piteşti, Ion Barbu. Pe de altă parte, un argument de care se foloseşte acest sindicat pentru a-şi legitima acţiunile sunt salariile mizere ale cadrelor didactice debutante ale Universităţii din Piteşti. Însă foarte puţini salariaţi prost plătiţi din această universitate au curajul să-şi asume apartenenţa la acest sindicat din cauza fricii de repercusiuni. Cui i-ar plăcea să se trezească cu salariul tăiat sau chiar şomer, dacă s-ar înscrie într-un sindicat care loveşte crunt şi virulent în şeful instituţiei în care lucrează? De aceea, foarte mulţi membri ai sindicatului SLUP au migrat spre ASUP, dar nu numai din acest motiv. Bărbuceanu este suspectat de conducerea Universităţii că foloseşte ameninţări şi insulte pentru a se face ascultat de către colegii săi de sindicat, care nu îi mai susţin disputele personale cu rectorul universităţii ca formă de negociere cu patronatul Universităţii. În concluzie, ambelor sindicate li se poate căuta nod în papură. Nu ar fi mai simplu să existe un singur sindicat care să apere drepturile angajaţilor?
Avem şi motivul invocat de ASUP pentru care nu poate exista un singur sindicat al Universităţii din Piteşti:
”În momentul de faţă, - declară Alin Mazăre, liderul de sindicat al ASUP  -, niciunul dintre cele două sindicate (ASUP şi SLUP) nu întruneşte gradul de reprezentativitate corespunzător. Pentru a se obţine reprezentativitatea este necesară obţinerea procentului de 50% +1 din numărul total al cadrelor didactice din Universitatea Piteşti. ASUP-ul are 275 de membri, iar SLUP-ul 170 de membri. Au existat, din partea noastră, tentative de unificare a celor două sindicate, pe calea adresării unor invitaţii de participare a membrilor sindicatului SLUP la şedinţele sindicatului nostru. Aceste invitaţii s-au lovit de un refuz categoric din partea SLUP-ului”

”Ne-am tot întâlnit faţă în faţă, nu mi-a făcut nicio ofertă”

Însă domnul Bărbuceanu neagă cu vehemenţă afirmaţiile domnului Mazăre.
# Am înţeles că domnul Mazăre v-a făcut o ofertă verbală de unificare a celor două sindicate...
Bărbuceanu: Nu-i adevărat. Mie personal nu mi-a făcut nicio ofertă.
# Păi dumneavoastră nu sunteţi în conducerea sindicatului? Dacă nu v-a făcut dumneavoastră, atunci cui i-a făcut?
Bărbuceanu: Cine ştie cu cine a vorbit el... Dacă îmi făcea vreo ofertă, o discutam în conducerea sindicatului sau în Adunarea Generală a sindicatului. Dacă mi-ar face  vreo ofertă în acest sens, poate aş fi de acord. Întotdeauna mi-am dorit o unificare a celor care gândesc şi acţionează la fel. Nu a venit nicio ofertă în acest sens.
# Este ciudat pentru că dânsul a zis că v-a făcut o ofertă, verbală – e drept -  şi aţi refuzat-o.
Bărbuceanu: Nu-i adevărat. Dânsul obişnuieşte să facă afirmaţii fără să le susţină. Sunt sătul până peste cap de afirmaţiile dânsului. În momentul când se va desprinde de conducerea universităţii care l-a îndemnat să înfiinţeze acest sindicat – sindicat format din oameni care au plecat de la noi şi din oamenii conducerii – o să accept să port o discuţie cu el. Deşi ştie adresa mea, ştie telefonul meu, ne-am tot întâlnit faţă în faţă , nu mi-a făcut nicio ofertă de unificare a celor două sindicate.
# Cum comentaţi, în câteva cuvinte, faptul că o universitate nu foarte mare, cum este Universitatea din Piteşti, are două sindicate?
Bărbuceanu: Conducerea Universităţii, reprezentată de domnul Barbu, a sprijinit crearea celui de-al doilea sindicat.
# Ce decalaj de timp există între înfiinţarea celor două sindicate?
Bărbuceanu: Noi suntem înfiinţaţi în 2005, iar sindicatul domnului Mazăre în 2010. La comandă este făcut acest sindicat.

Din afirmaţiile celor doi lideri de sindicat nu se întrevede în curând vreo soluţie de conciliere a celor două sindicate. Ca atare, angajaţii Universităţii din Piteşti, vor trebui să se obişnuiască cu existenţa celor două entităţi care «luptă» («se luptă») să(-şi) le apere interesele. Alex SILVESTRU