Afaceri ilegale cu obiecte bisericeşti

Miercuri, 19 Octombrie 2011 00:31

# Falsificatorii de lumânări „ard” bugetul Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului cu zeci de miliarde anual. Forfotă mare, de câteva luni, atât în chiliile înalte ale Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, cât şi la şedinţele operative ale serviciilor de investigare a fraudelor economice. Motivul? Furtul propriu zis a câtorva zeci de miliarde de lei anual, numai la nivelul judeţului Argeş, din buzunarele instituţiei bisericeşti. Metoda? Falsificarea obiectelor vândute de această instituţie atât bisericilor arondate cât şi credincioşilor.

Lumânări cu sigla Arhiepiscopiei Argeşului la jumătate de preţ

Aşa cum este şi normal, instituţia de cult îşi întregeşte veniturile prin vânzarea – cu drepturi exclusive – de obiecte bisericeşti. O afacere absolut legală, făcută oriunde în lume de către instituţiile de cult, indiferent de orientarea acestora. „E bine să nu stăm tot timpul cu mâna întinsă spre mila oamenilor” spunea Înalt Prea Sfinţitul Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, „trebuie să producem, să muncim, să vindem şi, dacă se poate, să dăm noi oamenilor nevoiaşi”. Produsele cu cea mai mare desfacere, o desfacere la nivelul a câteva sute de tone anual, sunt lumânările. Bisericile din judeţ sunt îndrumate să achiziţioneze aceste lumânări numai de la Curtea de Argeş, de la producătorul autorizat. Preţul de vânzare este undeva la 40-45 de lei kilogramul. Numai că, după ceva calcule economice şi de rentabilitate făcute, câţiva întreprinzători s-au gândit să scoată un ban frumos… falsificând însemnele oficiale inscripţionate pe acestea şi vânzând apoi lumânările la aproape jumătate de preţ.

Lunca Corbului şi Bascov, cele două „capitale” ale falsificatorilor de lumânări

Zis şi făcut. Două fabrici artizanale de lumânări – acestea inscripţionate cu însemnele oficiale ale Arhiepiscopiei – s-au născut, în mare viteză, una la Lunca Corbului şi alta la marginea Piteştiului, în comuna Bascov. Surpriză: patronii celor două manufacturi sunt…femei! Iniţial nu s-a ştiut nimic de copiile ilegale produse în cele două ateliere. Numai că…a scăzut drastic, într-un timp destul de scurt, vânzările către parohii ale Arhiepiscopiei. Ceva se întâmpla, necurat, pentru că numărul de credincioşi care vin să se roage şi să aprindă o lumânare la biserică sau la cimitir este relativ constant. Aşa a aflat şi conducerea judeţeană a bisericii – ca şi organele de urmărire penală – de cele două patroane. Doamna Stanca din Poiana Lacului şi doamna Ioana din Bascov au făcut bani frumoşi din fals, uz de fals, evaziune fiscală şi alte câteva…nimicuri.

Modus operandi: nu vorbim, vedem unde ne întâlnim…

Cele două falsificatoare au fost conştiente, de la bun început, de riscul la care se expun începând o astfel de afacere. Aşa încât discreţia a fost una dusă aproape de extrem, fapt ce a îngreunat mult anchetarea cazului. Lansarea în fabricaţie a produsului era (şi probabil încă este, deoarece nimeni nu a decis un control la faţa locului) făcută pe baza unei comenzi ferme. Comanda putea veni numai de la un preot cunoscut, şi numai telefonic. „Vreau şi eu 30 de kilograme de lumânări, pentru săptămâna viitoare” – probabil că aşa se pornea maşinăria de falsificat. Aceeaşi discreţie s-a putut constata şi la livrarea mărfurilor, livrare care nu s-a făcut niciodată în aceeaşi locaţie, şi niciodată la atelierele de producţie. „Ne vedem în Piaţa Ceair la intrare peste o oră” – cam aşa suna apelul venit de la cele două producătoare. Tranzacţia dura numai câteva secunde, preţul fiind cunoscut, banii fiind dinainte pregătiţi. Orice suspiciune, orice persoană care se uita suspect puteau duce la amânarea sau chiar la anularea schimbului.

Sfârşit. Sfârşit?...

Tranzacţiile cu obiecte de cult şi lumânări falsificate sunt departe de a fi fost stârpite. La un calcul sumar, numai falsificarea lumânărilor a „ars” bugetul Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului cu câteva zeci de miliarde de lei vechi anual. Gaură pe care o înregistrează, de asemenea, şi instituţiile statului. Nimeni nu a fost prins până în momentul de faţă, nimeni nu a fost pus, în mod oficial, sub acuzare. Cert este însă că afacerea nu mai merge din plin. Motivele sunt două:
1. Cele două întreprinzătoare au lăsat-o mai moale cu falsificatul, simţind că li se pregăteşte ceva. Şi încă li se pregăteşte. Au început să refuze comenzi, au început să nu mai răspundă la telefon
2. Controalele instrumentate de la Curtea de Argeş au dus la descoperirea, în bisericile din teritoriu, de cantităţi impresionante de astfel de obiecte de cult şi lumânări falsificate. S-a lăsat cu amenzi şi sancţiuni. Iar preoţii nu s-au mai grăbit să facă comenzi către Stanca şi către Ioana.
„Nu-i aici, da, nu-i aici/Ţine minte, sfârşitul nu-i aici…” - aşa sună un şlagăr autohton, şi mare adevăr spune acesta. Pentru că mirajul banului făcut cu muncă mai puţină există în continuare. Un preot cu parohie pe drumul care duce spre Vâlcea comercializează – se pare – calendare făcute în alte tipografii decât cele legal avizate. Lumânări contrafăcute se pare că vin şi dinspre Bucureşti. Criză mare, monşer, atât economică cât şi morală. Dumnezeu însă face, când şi când, reglajele de rigoare…
Alex SILVESTRU