1 octombrie 1892 - 19 mai 1974: 128 de ani de la nașterea istoricului muscelean premiat de Academia Română - preotul Ioan Răuțescu

Miercuri, 30 Septembrie 2020 22:48

Se împlinesc, iată, 128 de ani de la nașterea, preotului muscelean Ioan Răuțescu, o minte luminată, autor de monografii, studii, articole, traduceri, etc. Istoricul, preotul, cercetătorul și folcloristul Ioan I. Răuțescu  s-a născut la 1 octombrie 1892, în Dragoslavele, județul Muscel.  Școala primară în comuna natală, Seminarul „Central” din București (1905-1913) și Facultatea de Teologie din București. Hirotonit diacon la 26 ianuarie 1914 și preot la 27 ianuarie 1914; la 1 februarie numit preot ajutător la Biserica „Înălțarea Domnului” din Dragoslavele, iar la 1 octombrie 1920, paroh.

Între 1 septembrie 1913 și 1 septembrie 1921 a funcționat ca învățător la Școala primară din satul natal, exceptând anii 1917-1918, de ocupație germană (1).
Lucrări importante: Mănăstirea Aninoasa din județul Muscel (1933), Dragoslavele, monografie istorică (1937, premiul „Grigore Angelescu” al Academiei Române); Topoloveni – monografie istorică (1939, premiul „V. Adamachi” al Academiei Române); Câmpulung Muscel – monografie istorică (1943, premiul „Doctor C. Nicoară” al Academiei Române). Fondator, revista Foaie pentru luminarea poporului (1926). Numeroase studii, articole, analize, reuniuni tematice (istorie, folclor, etnografie, etnologie). Traduceri din limba germană (1929-1934. Colaborator, publicaţiile: Muscelul nostru, Prietenul nostru, Piatra Craiului, Biserica Ortodoxă Română, Glasul ţării (2).
Puțini știu, însă, că pentru desăvârșirea acestor opere, cărturarul menționat nu a depus, așa cum s-ar crede, numai un efort de cercetare, ci și unul, susținut, de promovare și chiar identificare a resurselor financiare necesare editării lor. Strădaniile  înzestratului preot au continuat și după ce lucrările au văzut lumina zilei, preponderent la Tipografia Gh. Vlădescu, din Câmpulung. Parohii, primării, școli sau chiar particulari, cu toții au fost convinși, unii anterior, alții după publicare, să cumpere tomurile sus menționate, uneori cu prețul altor eforturi, în special de studiere a arhivelor Muscelului care, în acea vreme, se aflau în fosta capitală a Țării Românești.
În ”Mănăstirea Aninoasa din Județul Muscel”, autorul arată, chiar în Cuvânt înainte, că: ”Pe aceste timpuri de criză (1933, n.n.) și scumpete lucrările de genul acesteia apar cu mari greutăți. Numai cu slabele mele mijloace materiale, monografia Aninoasei poate n-ar fi văzut niciodată lumina tiparului. De aceea mă simt dator să arăt că apariția acestei lucrări se datorește în bună măsură, sprijinului obținut dela Sf. Mitropolie a Ungrovlahiei datorită bunăvoinței I.P.S. Patriarh D.D.D-r Miron precum și sprijinului acordat de Onor, Minister de Instrucție și Culte, datorită bună voinței D-lui ministru D. Gusti și D-lui secretar general I.C. Petrescu” (3). Autorul nu îi uită nici pe sprijinitorii locali: ”Alte ajutoare am mai primit apoi dela Prefectura de Muscel (prefect fiind părintele Nicolae Mănescu), dela D-l D-r Gh. Tălâmbă, deputat de Muscel, D-r Nichita Dragomirescu – C-lung, preotul Alex.  Georgescu – Vlădești și cunoscutul comerciant din C-lung, D-l Gh. Buduluca” (4).
Iată, așadar, în afara trudei documentării unei lucrări premiate, ulterior, de Academia Română, cât efort, depus tot de autor, pentru identificarea celor ce au avut inspirația și putința de a susține un asemenea demers intelectual. Pentru că, așa cum spune Ioan Răuțescu în același Cuvânt înainte: ”Nu s-a tipărit până acum nici o lucrare care să se ocupe amănunțit numai cu vreuna din mănăstirile județului Muscel”.
În februarie 1933, într-o corespondență cu preotul din Corbșori, cercetătorul arată că: ”Timp de doi ani încheiați m-am străduit să alcătuesc o monografie amănunțită privitoare la mănăstirea Aninoasa… Printre cele 24 de moșii ale sale, a fost și moșia Corbșori, dăruită chiar de ctitorul întemeetor…” (5).  Cu această ocazie, nu ezită să îi solicite sprijinul: ”Cu ajutoarele obținute până acum și cu partea mea personală de contribuție, nu pot duce la bun sfârșit tipărirea lucrării, care costă peste 60.000 lei… am chibzuit să rog și pe frăția voastră de a mă ajuta la tipărire măcar cu suma de 1000  lei, pentru care vă voiu da, îndată după apariție, un număr corespunzător de volume, pentru a vă putea, apoi, despăgubi prin plasarea lor.” (6)

În anul următor apariției tomului, 1934, regăsim o scrisoare în care preotul Răuțescu se oferă să ajute aceeași parohie, de data aceasta  în schimbul cumpărării a două volume: ”Cucernice Părinte, vă facem cunoscut că într-un manuscris vechi chirilic am găsit lista nominală a enoriașilor bisericii din Corbșori în anul 1840 când s-a făcut statistica cerută de Mitropolitul Neofit al II-lea… Se mai găsesc acolo și oarecare date referitoare la biserică și slujitorii ei din acel timp. Dacă doriți să aveți aceste date și lista complectă a enoriașilor de acum aproape 100 de ani… vă adresați nouă și vi le trimitem imediat. Pentru osteneala depusă vă rugăm și noi a ne plasa la cunoscuții C.(uvioșiei) V. (oastre) 2 exemplare din lucrarea ”Mănăstirea Aninoasa”. Cunoașteți prea bine că satul Corbșori a fost proprietate a acestei mănăstiri. Îndată după primirea sumei de 190 lei, costul celor 2 exemplare, vă și trimitem datele referitoare la biserică, lista menționată și cele 2 exemplare” (7).
Eforturile de distribuire a cărților este continuat și după apariția, în anul 1937, a volumului ”Dragoslavele”, ed. a II-a (prima ediție a fost tipărită în 1923, coautor fiind C. Rădulescu-Codin, n.n.). Printre motivele invocate de autor, aflăm că prima ediție, tipărită în 2000 de exemplare, s-a epuizat. Descoperirea altor documente precum și cei 14 ani scurți între timp, l-au dus pe cercetătorul Răuțescu la a lua decizia unei retipăriri, cu adăugirile și completările de rigoare.
Într-o corespondență purtată cu un confrate, cu parohul din Turculești (sat din com. Călinești), în 1941, Ion Răuțescu demonstrează, încă o dată, reale calități de pionier în ale vânzării: ”Cucernice Părinte… posedăm oarecare date privitoare la biserica ce păstoriți… Dacă voiți să vă trimitem… vă putem servi, dar numai cu condiția de a vă procura dela noi un volum ”Dragoslavele” și 3 volume ”Mănăstirea Aninoasa”, trimițând cu anticipație costul lor, adică suma de conci sute lei.” (8). Celebrul și talentatul cercetător își încheie demersul frumos, scriind: ”Pentru studierea vechei arhive a Protoeriei, noi am muncit din greu timp îndelungat și după cuvântul Sf. Evanghelii vrednic este lucrătorul de plata sa.”
Eforturile duse pentru promovarea propriilor lucrări s-au intensificat, după anii `40, în vederea tipăririi tomului ”Câmpulung Muscel – monografie istorică”, eforturi răsplătite cu premiul „Doctor C. Nicoară” al Academiei Române și numeroase alte aprecieri publice.
Așa cum arată chiar în Prefață, ”Cele dintâiu persoane cărora le-am făcut cunoscută întocmirea monografiei istorice a orașului și dorința de a o tipări, au fost D-nii Dumitru Alimăneștianu și Ion Mihalache. Și unul și altul dovediseră cu fapta cât de mult țin la județul lor (Muscel, n.n.) (9).  Eforturile preotului cărturar nu au fost, întotdeauna, încununate de succes: ”În alte părți unde m-am adresat mai în urmă, am întâmpinat uneori răceală, iar alteori totală indiferență… Începusem chiar să mă descurajez și să zic că rău am făcut de m-am trudit atâta… parcă nu mai interesează generația actuală” (10).
Demersurile au continuat, cercetătorul din Dragoslavele găsind uși deschise atât la actuali și foști colegi de breaslă (preotul Nicolae Mănescu, fost deputat și prefect de Muscel), cât și la Institutul de Istorie Națională (președinte, C.C. Giurescu). În aceeași prefață, Ioan Răuțescu explică motivele pentru care a continuat să insiste în aflarea unui sprijin local: ”…am mai zăbovit totuși zicând: - Ar ședea oare bine ca această lucrare, privitoare la orașul Câmpulung, să fie tipărită cu alte mijloace decât ale Muscelenilor?”
Căutările, pe plan local, îi sunt încununate de succes: ”În luna Septemvrie 1942, m-am prezentat cu manuscrisul D-lui general Teodor Nicolau, prefectul județului Muscel…” Ideea a fost bine primită. ”De aceeași părere a fost și D-l Gheorghe Sărăcăceanu, directorul Băncii Naționale din Câmpulung…” (11).
În decembrie 1942, chiar înaintea editării volumului, neobositul căutător în ale istoriei îi scrie primarului din Dragoslavele: ”Socotim că v-ați conformat și D-tră ordinului Prefecturii de a achita cu anticipație la Banca Națională din Câmpulung suma de 1.000 lei, costul unui volum din istoricul documentat al orașului... care urmează să se pună în curând sub tipar... Ne așteptăm ca pe lângă suma cerută de Prefectură primăriei, să mai contribuie la această operă și alte personalități sau instituții din localitate”. (12) Semnătura însăși este una incitantă: ”Paroh I. Răuțescu, Premiat al Acad. Române”.
Așadar, eforturi susținute, în mod oficial – de această dată – de Prefectura Muscel. Desigur, localitățile arondate nu aveau obligația de a se supune unui astfel de ordin, însă, așa cum sunt evidențiate la paginile 423-424, numeroase primării au dat curs solicitării. Printre acestea: Rucăr, Dragoslavele, ”Leurdeni”, Pietroșani, Schitu-Golești, Coșești, Ștefănești, Corbi etc. și, desigur, Câmpulung. Lista celor ce au plătit în avans este completată (sunt 95 de poziții) cu instituții precum Pompieri, Servicii Sanitare, Administrații Financiare, Bănci, Biserici și chiar numeroase persoane fizice. Este vorba numai de cei care au plătit în avans, lista lărgindu-se mult, apoi, după tipărire. Rămâne, însă, pentru vecie, ”Lista prenumeranților”, adică ”a persoanelor și instituțiilor care s-au înscris să-și procure această lucrare.” (13)
Preotul Ioan Răuțescu rămâne, astfel, în memoria colectivă, nu numai ca un asiduu cercetător al trecutului, ca un celebru monografist ci și ca un promotor de succes. Imaginați-vă că, pentru Monografia Câmpulungului, aproape 100 de instituții sau persoane fizice, au cotizat, în avans. Într-un secol fără internet, fără facebook. Doar prin convingere personală sau prin scrisori alcătuite – așa cum s-a văzut – cu multă diplomație. Lista celor vizați a fost, anterior publicării, cu siguranță, mult mai mare. Lista celor contactați după apariția lucrării, de asemenea. Așa că, fără a știrbi cu nimic respectul pe care, cu toții, i-l datorăm, preotul, publicistul cercetătorul și folcloristul Ioan Răuțescu, poate fi declarat un pionier al marketingului în zona Argeș-Muscel.


1. www.basilica.ro
2. Enciclopedia Argeșului și Muscelului, vol. III, p. 328 (variantă electronică)
3. Preot Ioan Răuțescu, Mănăstirea Aninoasa din Județul Muscel, Tipogr. Gheorghe N. Vlădescu, 1933, p V
4. Idem, p. VI
5. SJAN, Biserica Corbsori, dosar 8-1933,  f.25
6. op. cit.
7. SJAN, Biserica Corbsori, dosar 9-1934,  f.74
8. Arhiva personala
9. Preot Ioan Răuțescu, Câmpulung Muscel – monografie istorică, Tipografia Gh. Gh. Vlădescu – Câmpulung, 1943, p. VII
10. op. cit., p. VII
11. op. cit., p. VII
12. SJAN, Primaria Stanesti, dosar  6-1942
13. Preot Ioan Răuțescu, Câmpulung Muscel – monografie istorică, Tipografia Gh. Gh. Vlădescu – Câmpulung, 1943, p. 423

Material realizat de Spiridon Voinescu