Iani Popa candidează, în sfârşit, la Senat. Pentru PSD Argeş.

Luni, 16 Ianuarie 2012 02:00

Spiridon Voinescu.
Fac ce fac liberalii argeșeni și, uneori din proprie inițiativă, alteori la comandă, reușesc să îi facă pe iluștrii lor înaintași, care își dorm somnul de veci la numai câțiva kilometri distanță, să se răsucească în mormânt. Iată că, în urma declanșării procedurilor de alegeri anticipate, în Argeș liberalul Iani Popa îi va reprezenta și pe cei din PSD. De fapt, mai ales pe cei din PSD, dacă ținem cont de puterea celor două organizații care îl vor susține, cea a slăbitului și prea liberalizatului PSD Argeș și cea a PSD-ului local, asemenea unui tanc sovietic, puțin ruginit dar încă foarte puternic. O nebunie politică, de data aceasta venită – comandă directă – de la București. Și pentru ce? mă gândesc. Ei bine, pentru disperarea de a îl vâna pe Băsescu. Două doctrine politice făcute praf, două partide ai căror reprezentanți se păruiau până mai ieri, se văd acum nevoite să se ia de braț și să defileze împreună. Va fi ceva de nedescris…
Imaginați-vă doar ce va fi numai peste câteva zile, odată cu lansarea celor două candidaturi pentru colegiul senatorial rămas liber la Pitești: puternica organizație a PSD, oamenii îmbrăcați în cămăși cu pătrățele, reprezentanți ai muncitorimii, vor face lobby pentru Iani Popa, cel mai dandy dintre dandy, posesor de Rolex de aur, butoni cu smaralde și alte chestii cu nestemate. Pot să jur că va fi un regal, că pantofii din piele fină vor fi la fel de contrastanți alături de cizmele muncitorești la fel cum cele două doctrine de partid sunt atât de diferite încât aproape se exclud. Cum să pui alături statul social al pesediștilor, statul intervenționist, alături de libera inițiativă a liberalilor? O tâmpenie politică ce va duce la o risipă de forțe inutilă. Păcat de cele două partide mari, frumoase, care nu pot trage nicidecum la același jug, pentru că nu le permite propria natură. Iar în Argeș chestia este oarecum evidentă. Desigur, oamenii nu au avut de ales. Până mai ieri se înjurau unul pe altul, cu sârg. Brusc, după pupăturile de la București, s-a lăsat o mare liniște și aici, în provincie. Apoi s-au scos niște batiste frumoase, pentru radierea salivei ”împrumutate” taberei adverse. Apoi s-a făcut un pas timid spre congruență. Acum, totul merge uns. Cu ce?!...
P.S. Nu vrea să fiu foarte răutăcios, însă țin să atrag atenția uneia din părție implicate în alegeri asupra a două aspecte:
1. Voturile se vor număra numai o dată, cu observatori din ambele tabere. Prietenii PNL ştiu de ce;
2. Atenție la Florin Frătică, pentru că uneori mușcă…