Biserica Brătienilor, din Ștefănești, salvată de o interpretare a legii!
Joi, 03 Februarie 2022 07:48
# Lăcașul nu putea fi renovat pentru că nu deținea terenul aferent
Luptă pe viață și pe moarte, în instanțe, pentru terenul de sub Biserica Florica, lăcaș în care se află mormintele Brătienilor. Totul a pornit de la nevoia de a renova clădirea, monument istoric, Pentru aceste renovări era nevoie, însă, de titlu de proprietate, document pe care Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului nu l-a putut obține. De ce? Pentru că nu avea acte pentru terenul de sub biserică.
Pentru a obține, cu acte, terenul. Arhiepiscopia s-a adresat Primăriei Ștefănești. Primăria a fost de acord, însă lucrurile s-au împotmolit la Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, care a considerat că lucrurile nu stau așa. Comisia a respins documentația. Așa s-a ajuns la Judecătoria Pitești.
În motivarea cererii, Arhiepiscopia a arătat că, în prezent, Biserica Florica se află în stare avansată de degradare, ce pune în pericol siguranța publică, datorită infiltrațiilor de la nivelul acoperișului, a apei pluviale și a alte probleme la nivelul fundației, datorate igrasiei, care a dus la măcinarea cărămizilor, exfolierea mortarelor, fisuri și crăpături, și multe alte probleme, astfel cum au fost acestea identificate în Nota de constatare din 2019, întocmită de Primăria Orașului Ștefănești:
- în biserică, pe partea interioară a uneia dintre cupole, se observă infiltrațiile apei pluviale;
- la demisol, datorită igrasiei avansate, se observă ca zidăria prezintă cărămizi măcinate, mortare exfoliate, fisuri și crăpături;
- scara de acces exterioară prezintă degradări vizibile, crăpături, dislocări;
- învelitoarea din țiglă prezintă piese sparte, deplasate și comportă risc de accidentare;
- pavajul exterior din jurul bisericii, format din dale de piatră, prezintă înfundări, deplasări, care sugerează o tasare inegală a solului, care urmare a infiltrațiilor de apă.
Arhiepiscopia a mai arătat că, potrivit art.181 din Statutul pentru Organizarea si Funcționarea Bisericii Ortodoxe Romane, aprobat de Sfanțul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, recunoscut în temeiul Legii nr.489/2006, privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, prin Hotărârea de Guvern nr.53/16.01.2008, publicată în M.O. al României Partea 1, nr. 50/22 ianuarie 2008, ,,O biserică, imediat după sfințirea ei, trece în proprietatea și în folosința unităților de cult din cadrul eparhiei, cu tot terenul și clădirile afectate ei și stă sub dispozițiile prezentului statut".
Statutul BOR este recunoscut prin lege. Iar în statut, bisericile sunt proprietarele terenurilor aferente
În luna aprilia a anului 2021, instanța de fond decide să respingă acțiunea. Biserica Florica rămâne, așadar, fără terenul aferent. Arhiepiscopia atacă hotărârea la Tribunalul Argeș.
Judecătorii acestei instanțe arată, conform art. 181 din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, că ,,O biserică, imediat după sfințirea ei, trece în proprietatea și în folosința unităților de cult din cadrul eparhiei, cu tot terenul și clădirile afectate ei și stă sub dispozițiile prezentului statut, ținându-se seama și de actele de fundație. Eventualele condiții testamentare contrare prezentului statut se vor considera nule”.
Statutul BOR a fost recunoscut prin H.G. nr.53/16.01.2008. Denumirea actului normativ face referire expresă la ”recunoașterea statutului”.
În aceste condiții, art. 181 din Statut are caracter normativ iar nu doar o reglementare internă și, în plus, contrar celor reținute de judecătorul fondului nu se pune problema unei retroactivări legislative, operațiunea de recunoaștere validând efectele statutului inclusiv pentru trecut.
De menționat și faptul că D 233/1949 al M.A.N. recunoștea la rândul său statul B__ care avea aceeași reglementare cu privire la terenul aferent bisericilor conform art.177: O biserică particulară, imediat după sfințirea ei, trece în proprietatea și folosința eparhiei, cu tot terenul și clădirile afectate ei și cade sub dispozițiunile acestui statut, ținîndu-se bineînțeles seama de actele de fundațiune.
Singura condiție impusă de lege era aceea ca biserica să fie sfințită, condiție reținută ca dovedită în cauză conform declarațiilor celor doi martori audiați.
Așadar, în baza unor norme legale în vigoare, încă din anul 1949 bisericile sfințite erau considerate proprietare ale terenurilor aferente acestora.
În urma acestei motivări, judecătorii Tribunalului Argeș decid să admită apelul Arhiepiscopiei. Brătienii au mai câștigat, din mormânt, o cauză.