Poezia din trecutul viitor

”Trecutul viitor”*, cartea de versuri semnată de către Spiridon Voinescu, a apărut recent la Editura InfoRapArt, Galați, cu o pertinentă prefață semnată de Nicolae Mecu și cu un cuvânt de bun sosit pe coperta a patra, al lui Petre Rău. Placheta iese pe piață la o distanță de 20 de ani față de cea precedentă, ”Buget redus”, 2002.

Spiridon Voinescu se află în căutarea emoției pe care poezia o exprimă. Pentru aceasta, autorul are la dispoziție un limbaj cult uzual, transparent, și o fantezie care pune în scenă imagini uneori stranii, construcții speculative, cioburi dintr-o realitate pe care se străduiește să o construiască altfel, mai precis într-un mod inedit, poetic.

 

Una dintre modalitățile vizionare folosite mai des de autor în cartea sa este aceea a jocului poetic, deci a unei abateri calculate și semnificative de la realitate. Atitudinea ludică urmărește să ia realitatea în glumă, să o ironizeze, să se joace cu ea. Această joacă devine poetică atunci când este condusă de imaginație, atunci când este substanțializată poetic. Iată câteva exemple-imagini ale spectacolului poetic pe care ni-l oferă Spiridon Voinescu:

 

Sunt om de serviciu pe sectorul Pământ

fără normă trudesc la acel cântec prim (…) / 11

 

Pisica noastră a fătat doi câini

ce-au dat din coadă negri și-au lătrat

a mers cu ei și i-a spălat pe mâini

într-un cazan cu vis restaurant.

(…) șoarecii au aplaudat un timp

cu gura plină de floricele / 12

 

Te iau de bună voie, te iau cu orice risc!

De panică, pământul ezită sub picioare

îți simt genunchii calzi și sunt dator la fisc

și țip să nu auzi din frescă ce rumoare… /19

 

Din doi nori gri vopsesc pereții

casei din satul de cenușă

plimb trafaletul greu al ceții

atent să nu stropesc pe ușă / 57

 

Am portofelul plin: sâmbete verzi

cinci miercuri noi și neîmpăturite

vreo două-trei de joi mototolite

și vineri care țipă să le pierzi / 70

 

Mi-ai cerut împrumut câtă dragoste pot

să îţi dau, măcar pentru o zi-două

până faci tu rost de una nouă

să te apere – atât cât se poate –

de câinele singurătate. / 77

 

Punctuația volumului pare să fie trasă din poetica futuristului Marinetti, care a renunțat la punctuație… Această neglijență gramaticală îi acordă cititorului libertatea să pună el virgule și puncte, acolo unde crede de cuviință, bine sau prost, pentru a putea să înțeleagă textul. Așadar, cititorul poate să deformeze semantica din mintea autorului…

Tipul de vers este cel clasic (cu ritm și rimă perfecte), de la care autorul se abate totuși uneori printr-o liberalizare a ritmurilor care frânge pe alocuri eufonia textului.

Limbajul este în general transparent la semnificație. Numai uneori aflăm versuri oximoronice, precum eu răcnesc în tăcere / 25 și atâta negură de stele / 32. Ceva mai dese sunt paradoxurile sau construcțiile aparent paradoxale: ca după o moarte / prin care ai trecut cu bine / 27 și în cireș este mărul în floare (…) / minciuna este noul adevăr! / 76. Titlul volumului, Trecutul viitor, este și el paradoxal. Dacă îl citim Trecutul este viitor, atunci titlul înseamnă că trecutul este un timp etern, deci că trecutul și viitorul nu mai există… În aceeași logică paradoxală este și versul Suntem bătrâni de-atâta tinereţe / 33, din poezia numită Trecutul viitor, vers care ne sugerează o tinerețe eternă.

Stihurile lui Spiridon Voinescu transportă uneori imagini memorabile, aș spune de colecție. Iată câteva dintre ele:

tăcerea se rupe ca o pâine la toți / 16

am plicul cu speranțe de viitor sub haină / 19

Mă îmbrac în aceeași viață de ieri

iar gândul mi-e o rugăciune către sfinți. / 21

spre seară mor ca să mă nasc din nou / 29

viața îmi e o frânghie arzând / la ambele capete!... / 30

Ne mântuiam printr-un surâs (…)

mai țip câte un vis cu ea / 52

când sufletul mi-a evadat din piele

și, rătăcind, mi s-a culcat alături / 56

prin coapsa ta de piersici şi caise; / 75

ia carabina să vânăm decenii,

s-avem, mereu, doar douăzeci de ani / 86

agale vei întoarce un zâmbet de la groapă,

vei deveni olimpic la descrețit de frunți / 86

 

Există în prezenta carte o serie de poezii care constituie traseul poetic autentic al lui Spiridon Voinescu și nu ar fi rău ca autorul să țină seama de ele și să creeze în spiritul lor. Aceste poezii din trecutul viitor sunt ”Drumul de fier”, ”Suflet călător”, ”Discuție”, ”Copil”, ”Demnitar”, ”Dor”, ”Câinele singurătății”, ”Privire”. Dintre ele, aleg pentru finalul prezentării un poem liric, Discuție, la care am adăugat punctuația necesară:

În vis se-abate mama pe la mine

să vadă ce/cum o mai duc.

Da, mamă, am de toate,-s bine.

Nu, nu trăiesc ca un haiduc.

Pe pat nu, nu mai țin cărți vraf,

curând am șters icoanele de praf.

Nu, nu s-au rupt, fiindcă sunt sub geam.

Pe Sfânta Filofteia da, o am.

Da, mă închin atuncea când le șterg.

Nu, la biserică nu prea mai merg.

De toate am, nu-mi trebuie nici bani...

 

Doar tu nu ești, de-atâți și-atâția ani!

Virgil DIACONU

* Cartea de versuri a fost lansată joi, 24 martie, în restaurantul hotelului Argeș. A participat o parte din elita politică și culturală a urbei – primarul Cristian Gentea, colegi ziariști, poeți, critici literari, redactori TV. Cartea de versuri a fost prezentată profesionist de către istoricul literar Nicolae Mecu și poeta Denisa Popescu.

 

Prima pagina

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Curs valutar

Horoscop

Vremea