”Ceea ce se întâmplă în momentul de față pe piața românească este un fel de vest sălbatic”

Marţi, 21 Februarie 2012 01:04

# Interviu cu Liviu Nicolae, directorul comercial al I.P.E.E. Curtea e Argeș. Între două drumuri la bancă, cu o mână tot timpul pe telefonul mobil, Liviu Nicolae este unul din acei directori care, cu eforturi greu de imaginat, a reușit, chiar și în anii de criză grea pe care îi traversăm, să mențină la I.P.E.E. din Curtea de Argeș o echipă. O echipă mare – raportat la cât de rău îi merge orașului – o echipă de peste 200 de oameni devenită, în timp, o familie. Alături de Bogdan Frujină, directorul general, se află tot timpul – spune domnia sa – în criză. ”Noi nu suntem companie elvețiană, care concepe un plan de marketing pentru următorii zece ani. La noi, o zăpadă mai serioasă ne poate da peste cap serios planurile de vânzări, iar un client rău platnic ne dă peste cap calculele financiare pentru un an întreg.” De aici și nemulțumirile pe care le spune, din ce în ce mai răspicat, celor cu care intră în contact. L-am ascultat și noi, cu mare interes. Pentru că Liviu Nicolae chiar este o persoană interesantă, de formație inginer, specialist însă și în probleme bancare, director comercial și economist de nevoie. Și am reușit să conturăm zece puncte care, după opinia domniei sale, ar ajuta la pornirea motoarelor acelora mari și ruginite ale economiei. Iată care sunt acestea:

Trecerea cât de rapidă la moneda euro

”Domnilor, noi deja funcționăm în euro, doar că nu ne dăm seama. Toate utilitățile sunt plătite în euro – priviți cu atenție orice factură și vă veți convinge. În plus, toate materiile prime sunt achitate la cursul euro. O trecere la moneda unică va simplifica operațiunile comerciale, pe cele financiare și va duce la micșorarea unor riscuri pentru producători și comercianți, mai ales pentru aceia care derulează operațiuni de export-import.”

Siguranța încasării

”Aici nu vreau să fiu înțeles greșit, însă sistemul economic actual a creat, de fapt, un parteneriat între hoți și stat. Eu produc o marfă, apoi un comerciant care și-a propus să mă fure vine, cumpără și îmi lasă o filă CEC. Eu mă înregistrez cu factura mea în contabilitate și plătesc statului TVA și impozit pe profit, doar că… nu mi se mai întoarce nimic. La tot acest sistem nenorocit - din punct de vedere economic - contribuie și băncile, care distribuie carnete de CEC unor firme cu totul falite. Doar că singurul care pierde din această afacere sunt eu, furnizorul. Aici statul își încasează liniștit cotele, banca o duce bine iar eu, muncitorul, înregistrez o pierdere enormă. Aici este foarte simplu: ar trebui o lege a co-participării la pierdere, într-un procent pe care îl las la latitudinea statului. Eu însă aș fi total de acord cu o cotă parte egală, de 33%, între stat, bănci și agentul economic. Sincer? Nici nu cred că aș putea face față comenzilor chiar și acum, în criză, dacă nu mi-ar fi frică de neîncasare, de rău platnici și de țepari.

Evaziunea fiscală

”Nu sunt economist de profesie, însă am intrat în sistem de nevoie. Aici sunt mai multe măsuri care ar trebui luate, spre exemplu adoptarea variantei TVA la încasare. În plus, cred că  măsură bună ar fi ca, timp de un an, TVA-ul între firme să fi zero, măcar până mai trec efectele crizei. Să știți că cea mai mare parte din evaziunea fiscală este pe TVA. Datorită scutirii, numeroase firme ar urca cu evaziunea la suprafață. și, în mod cert, s-ar cunoaște și în economie. În plus, la sfârșitul perioadei, înoarcerea în zona gri nu ar mai fi o opțiune pentru mulți…”

Deductibilitatea TVA pe fondul de salarii

”Plătesc sute de mii de euro pe an la bugetul statului, iar statul nu prea răspunde. De fapt, nu răspunde mai deloc. Din punct de vedere al profitului, eu aș putea câștiga exact la fel de mult dacă aș închiria toate halele de producție unui client care ne-a și făcut o ofertă concretă. Atunci însă statul, care mie nu îmi acordă aproape nicio facilitate, nu ar mai câștiga nimic sau ar câștiga foarte puțin.”

O reevaluare a proprietăților în sensul valorii de înregistrare a acestora

”Nu este normal ceea ce se întâmplă în momentul de față. Există, în țară, mii de proprietăți de un milion de euro la care se plătește un impozit anual de un milion de lei vechi. Aceeași sumă  o achită și cel care deține în proprietate o casă ce stă să cadă. Eu, personal, achit două milioane. Nu m-ar deranja însă deloc dacă, o dată pe an, aș achita patru. Desigur, trebuie ținut cont de sărăcia din țară, însă trebuie ca bogații să susțină ceva mai mult”

Favorizarea creșterii consumului de produse românești

”Ceea ce se întâmplă în momentul de față pe piața românească este un fel de vest sălbatic. Producătorul de carne ajunge la raft cu preț aproape dublu, de exemplu, față de produsele ungurești care sunt subvenționate de statul respectiv. Automat, producătorul – chiar dacă este unul bun și are marfă de calitate – este condamnat în timp. Noi producem prelungitoare. Prețul mediu de cost – atenție, prețul de cost, nu cel de vânzare – este, să zicem, de 7 lei. Ei bine, același prelungitor, de data asta din China, este pe raft – deci la vânzare, cu adaosuri comerciale, transport și altele – la 5 lei. Ce pot eu să fac? Aici ar trebui să intre în ecuație statul, să verifice dacă nu cumva cele chinezești au ajuns în țară fără acte, dacă respectă normativele de siguranță ș.a.m.d. Statul trebuie să țină ceva mai mult cu ai săi”

Firmele care virează sume mari la bugetul statului și bugetele locale ar trebui să aibă reprezentanți în primăriile de care aparțin

”Aici este o chestiune mai delicată. Ar fi însă necesară o analiză a firmelor, vis-a-vis de plățile efectuate de acestea.  La primării, la Consiliile Locale cred că nu ar strica deloc să existe reprezentanți ai firmelor mari, care să urmărească modul de cheltuire al banilor. Astfel nu s-ar mai putea face combinațiile acelea pe care le știm cu toții, nu ar mai exista becuri care să coste un milion și câte și mai câte alte minuni. În fond, banii vin de la aceste firme, iar ele ar putea avea și rolul de observator al cheltuirii acestor bani pentru comunitatea locală”

Atenție mărită la Bursă și la operațiunile acesteia

”Aici se întâmplă multe anomalii. Firme de apartament, cu profit de un leu cumpără firme de zece ori  mai mari, aflate însă în dificultate, la prețuri penibile. Circuitul banilor nu este judicios urmărit. Exemplul concludent este chiar aici, la noi, unde firma lui Chelu (un SRL) a achiziționat Electroargeș, cu toții știm în ce condiții și cum. Nu doresc să dezvolt…”

O analiză realistă a taxelor

”Trebuie analizate în mod cât mai obiectiv taxele. Ele, privite separat nu sunt, de fapt, foarte mari. Problema este că sunt foarte multe, iar populația este prea săracă. Avem sute și sute de taxe. Unele însă nu își acoperă nici măcar propriile cheltuieli de impunere. Adică avem taxe care, încasate, reprezintă pentru statul român  o pierdere. Nu este normal. La o analiză sumară se pot conexa zeci de astfel de taxe, operațiune care ar aduce beneficii atât plătitorului cât și, în mod cert, încasatorului”

Firmele de construcții de apartament

”Părerea mea este că nu ar trebui să existe firme de construcții care să poată câștiga licitații mari și care să aibă mai puțin de câteva zeci de angajați. Aici discuția poate fi dezvoltată, se poate jongla cu impozitele, cu probleme sociale etc. De exemplu, la peste 30 de angajați ar trebui să existe o reducere a impozitului – sau o scutire. Sau să nu se plătească impozit pentru firmele care angajează rromi. Firmele ar fi încurajate să angajeze, oamenii ar primi un salariu, ar fi încurajat consumul. Statul poate face orice, poate porni motoarele economiei. Urmăresc cu mult interes primele acțiuni ale noului guvern. Este un guvern tânăr, care ar trebui să aibă o poziție mai liberală, care poate schimba ceva. Rămâne de văzut…”