Clipa de literatură

Cadavre politice

Cineva îmi bate la uşă.

Precis este Domnul – îmi spun –,

Domnul care s-a hotărât să coboare din Turn

şi să îmi bată la uşă.

Şi cum deschid, cadavrele politice

dau buzna în casă...

 

Sunt cei care oficiază toate slujbele

 

şi parastasele din senat.

Sunt inchizitorii Speranţei,

ascunși în costumele Armani

şi în discursurile lor tricolore.

Şi eu îmi scutur capul de coşmarurile

care s-au încurcat în coroana de spini.

Zadarnic! Eu şi cadavrele politice

vom locui de-acum împreună,

animaţi de alămurile fanfarei

care îngroapă în bemolii ei

toate glasurile rătăcite ale Revoltei.

Animaţi de fanfara care

întoarce în turma resemnării toate oile rătăcite...

 

Aşa mi se întâmplă întotdeauna

când dimineaţa îmi bate la uşă.

Precis este Domnul – îmi spun –,

şi cadavrele politice dau buzna în casă,

se aşază la masa mea și beau singure

sau cot la cot cu întunericul.

Şi guvizii de serviciu caută peste tot,

nerăbdători să-i pună cătuşe Revoltei.

Numai că Revolta nu s-a mai arătat în ultima vreme.

Acum în mod sigur vânează prin subsolul iluziei

şobolanii reformei... Ai reformei cu E-uri,

aduse cu butoaiele de dincolo.

 

Iată istoria, când în pas cadenţat,

când învelită în sânge...

Când cu steaguri şi trâmbiţe,

când cu sicriele Revoltei pe umeri.

 

Iată istoria scrijelindu-şi victoriile

pe crucile tinere;

scrijelindu-şi victoriile cu silexul ei,

până în camera mea; până în camera secretă

a emisferelor, în scriptorium:

în celulele pulsânde ale poemului...

 

Numai că tu nu ai crezut niciodată

în discursul care lustruieşte tresele şi decoraţiile;

şi nici în Preaînaltul Fotoliu...

 

Numai că tu nu ai crezut niciodată

în arta spinării îndoite,

deși ea este singura artă rămasă în viaţă

în patria cocoşaţilor bicamerali...

Ea este singura artă care, subvenţionată cum este,

a înflorit pe toate posturile TV

şi în toate emisferele de serviciu...

 

Ba, de la o vreme, ai început să dai glas Revoltei,

printre stelele reci... Spargi cu tâmpla ta neantul...

Şi asta tocmai acum, când pe toate posturile

mântuirii noastre color se taie panglica

promisiunilor de partid. Tocmai acum,

când în aplauzele scrumbiilor politice

se taie panglica ABATORULUI...

 

Încă puţin şi celor sosiţi la festin li se va împărţi

trupul în felii al Revoltei... Trupul în felii al Revoltei,

cel bine stropit cu lacrimile

şi regretele noastre electorale...

 

– Cu acest complex recuperatoriu,

obiectivele noastre sunt de-acum împlinite –

a declarat în direct una dintre

clonele reformei ideologice,

asigurându-ne de tot confortul abatorial.

 

Aşa mi se întâmplă întotdeauna

când dimineaţa îmi bate la uşă.

Când cadavrele politice îmi intră în casă,

când dricarii dau buzna în camera secretă,

în scriptorium, pentru a face ultimele îndreptări

în cartea de istorie; în istoria tricoloră a veacului,

scrisă de cadavrele politice

ale acestui neam de eroi...

 

Fructe secrete

Îmbrăcată sumar,

doar într-o metaforă,

ea aleargă spre mine.

 

Într-o metaforă atât de lipită de trup

că i se vede zmeura sânilor.

 

O femeie trece strada direct spre mine.

Un poem se opreşte drept în inima mea!

 

În seara aceasta, în loc de cafea,

voi gusta câteva fructe secrete.

 

Voi da năvală la zmeură.

 

Voi mânca zmeură cu zmeur cu tot,

cu pădure cu tot!

de VIRGIL DIACONU

Prima pagina

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Curs valutar

Horoscop

Vremea