Revoluția de la Universitate se poate repeta

Marţi, 20 Martie 2012 01:26

Adrian Vasiliu.
Am vorbit cu mai mulți profesori de la Universitatea din Pitești, după schimbarea rectorului, și în ochii tuturor interlocutorilor mei am văzut o undă de bucurie cu greu ascunsă. Unul dintre ei, de-o vârstă cu mine, mi-a explicat într-un mod plastic că schimbarea lui Gheorghe Barbu cu Ionel Didea a fost comparabilă cu Revoluția din 1989. Am realizat atunci ce a însemnat, pentru oamenii care lucrează în acel sistem, epoca Barbu. Sau, de fapt, ce înseamnă orice dominație mai lungă a unei persoane sau a unui grup de persoane asupra unei instituții, a unei localități, unui județ sau chiar asupra unei țări. Și am reevaluat discursul despre schimbare pe care l-a ținut, la instalarea noului rector, președintele PDL Argeș, Mircea Andrei. Atunci m-am gândit că el, dorind să ocupe o funcție care este deținută de ceva timp, sub o formă sau alta, de către altcineva, și anume aceea de conducător al județului, e normal să predice schimbarea ori de câte ori are ocazia. Ulterior, am ajuns la concluzia că, de fapt și de drept, schimbarea este bună. Schimbarea te face să privești cu alți ochi viitorul, dar și prezentul, iar exemplul cel mai elocvent este atitudinea românilor față de guvern după schimbarea lui Boc cu Ungureanu, concretizată într-o creștere a încrederii față de primul-ministru, care a ajuns peste noapte să rivalizeze la acest capitol cu liderii opoziției, Victor Ponta și Crin Antonescu. Iar forma cea mai dramatică a schimbării este revoluția. Un cuvânt folosit foarte des, de obicei aiurea, dar care desemnează o modificare esențială, cu urmări mai mult decât semnificative. Mulți politicieni au vorbit despre revoluție ori de câte ori voiau să schimbe ceva, adică să vină ei în locul celor aflați la acel moment la putere, însă adevărata revoluție presupune schimbare dramatică. Această schimbare este, după ce am văzut ce s-a întâmplat la universitatea condusă de 16 ani de același om, cu bune și cu rele, posibilă și în alte locuri. Nu la Pitești, acolo unde actualul primar se îndreaptă liniștit spre al șaselea mandat. Nu în destule localități, unde actualii edili nu-și fac probleme, mai ales de când cu legea aia profund nedemocratică privind alegerea în primul tur ( mai bine îi spuneau legea realegerii, că acesta este de fapt scopul ei...). Dar este posibilă în fruntea județului, pe fondul problemelor cu justiția ale președintelui CJ, Constantin Nicolescu. Este posibilă și la nivel național, pe fondul crizei, în urma alegerilor parlamentare. Este sigură și la conducerea țării, peste doi ani sau mai puțin. În unele dintre aceste cazuri, revoluția de la Universitatea Pitești se poate repeta. Cu alți actori, dar cu același efect...