Ura politică dăunează grav democrației

Luni, 02 Aprilie 2012 23:00

Adrian Vasiliu.
Ați discutat vreodată cu un pesedist despre PDL sau despre Traian Băsescu? Nu cu un ales local, sau om cu vreo funcție în comunitate, primar sau chiar președinte al CJ, pentru că aceia s-au obișnuit deja cu coabitarea și au alte locuri în care să-și canalizeze energiile. Cu un pesedist cum este, să spunem, deputatul Radu Vasilică, unul dintre cei mai vocali lideri ai opoziției din județul Argeș. Ai opoziției față de guvernarea de la București, se înțelege, că în Argeș raportul este, de mai bine de 20 de ani, același, indiferent de culoarea politică a puterii centrale. Eu am asistat și, în continuare, asist la tot felul de conferințe de presă în care domnul deputat susține diatribe contra PDL, Traian Băsescu, Mircea Andrei și a colegilor acestuia. Nimic mai normal pentru un reprezentant al opoziției. Numai că am văzut și cum face opoziție, de exemplu, Andrei Gerea, de la PNL. Sau cum face opoziție Șerban Valeca, de la PSD. În vocea lor și în cuvintele lor nu detectezi ură, deși declarațiile lor sunt mereu agresive, critice și chiar batjocoritoare la adresa puterii. Nimic mai firesc, mai ales că vorbim de oameni cu simțul umorului și, evident, al ridicolului. De aceea nu încetez, de fiecare dată, să mă mir de patima și de pornirile războinice ale domnului deputat Vasilică, care, deși nu mai este demult debutant în politică, pare să uite regula de bază a jocului politic de pe la noi: tu conduci, eu te critic, apoi vin eu și conduc, și tu mă critici pentru aceleași lucruri pentru care te-am criticat și eu, că oricum nu se schimbă decât oamenii din funcții. Poate de aceea, pentru că a uitat regula, sau poate pentru că n-o înțelege, când îl privesc, îi văd ura față de adversarii politici. Poate de aceea, când potențialii săi alegători îl privesc, pe el sau pe alții ca el, deprind această ură contra adversarilor politici, adică a votanților puterii, pe care ajung să-i considere adevărați dușmani ai poporului. Și ușor, ușor, ajungem să ne urâm unii pe alții doar pentru că avem păreri diferite despre cum trebuie condusă țara, sau cum trebuie cârmuit un județ, sau cum trebuie administrată o comună. Este de fapt ura contra democrației, iar cele două noțiuni n-ar trebui în ruptul capului să fie asociate. Chiar dacă ura celui care se vede de prea mult timp văduvit de accesul nelimitat la resursele statului ar putea fi, aparent, justificată, nici măcar aceea nu ar trebui să existe într-un stat care se pretinde civilizat și european.