Trădarea politicienilor, un alt fel de tranzacție comercială

Adrian Vasiliu.
De când e lumea și pământul, mai ales când vine vorba de politică, oamenii nu pot sta mereu în același loc. Își găsesc noi opțiuni, noi prieteni, noi scopuri mai mult sau mai puțin meschine, și pleacă spre alte partide. Este la fel de firesc cum este și schimbatul unui job, numai că implicațiile acordate sunt infinit mai mari. Astfel, dacă parlamentarul Gigi pleacă de la Partidul X la Partidul Y, el este văzut drept trădător de foștii colegi și drept o achiziție valoroasă de către actualii. Opinia este împărtășită și de presa prietenă celor două tabere. Dacă primarul Titi pleacă de la un partid la altul, în plus față de tratamentul de mai sus, își poate pierde mandatul. La fel și consilierul local. Asta dacă nu e în preajma alegerilor, că atunci nu contează. Dar tot trădători se cheamă că sunt. O etichetare care mi se pare absolut demagogică în condițiile în care trecerea de la un partid la altul nu este apanajul unei singure forțe politice, ci este un lucru la fel de firesc în prag de alegeri precum mințitul în campania electorală sau promisul mării cu sarea, în aceeași perioadă. Toată lumea o face, însă nimeni nu recunoaște. Și atunci, ca simplu alegător, mă întreb de ce oare distinșii noștri politicieni nu văd cât de ridicoli sunt atunci când acuză trădarea din tabăra lor, dar o aplaudă pe cea din tabăra adversă.
Oare chiar cred că noi n-am observat că tot ei, politicienii, sunt aceia care încurajează această practică, fără de care ar trebui să muncească, nu glumă, ca să-și facă majorități până și în cel mai amărât cătun? Și că știm, și chiar acceptăm cu stoicism, că mulți dintre aleșii noștri vor pleca de la propriul partid, dacă va pierde în alegeri, la câștigător. Majoritatea o vor face din oportunism, iar unii primari din dorința de a fi de partea învingătorului, care garantează finanțări pentru cei fideli. Și-atunci, de ce mai vorbim de trădare? De ce facem spume când îi acuzăm pe cei care au vrut un alt drum, când chiar unii dintre noi am făcut acest lucru și, poate, îl vom face din nou? Mai bine am pune mână de la mână și am legifera, ca la fotbal, transferurile de aleși, de la consilier la senator.
Să fie o perioadă de intermercato, în care partidele să schimbe oameni așa cum schimbă echipele de fotbal jucători. Pe față, cu prețul aferent, să știm măcar cât costă fiecare ales tranzacționat. N-ar fi mai cinstit? Și atunci n-am mai vorbi de trădare, ci de comerț. Pentru că, de fapt, în spatele fiecărei trădări din politică, este un calcul comercial: vin la tine pentru diferite foloase, pentru imunitate în fața legii, pentru vreo funcție mare. Și toate acestea înseamnă bani, deci putem vorbi de o tranzacție.

Prima pagina

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Curs valutar

Horoscop

Vremea