Ponta, prețul pâinii, poate, poante...

Luni, 07 Mai 2012 23:49

Spiridon Voinescu.
Cu certitudine acolo, la Palat, în Piața Victoriei, trăiește un virus. Ceva extrem de toxic pentru nenorocitul de popor român, ceva care îi retează acestuia, prin liderii săi, orice speranță la o viață mai bună. Numai ce s-a instalat ”driverul” Ponta în fruntea Guvernului, că i s-a virusat... driverul. Până în ziua nominalizării, acesta nu contenea cu niște chestii ”banale” pentru creșterea bunăstării țării și populației, chestii pe care el le va pune în practică negreșit. Salarii revenite, alimente de bază ieftinite, bani mulți pentru întreprinzători și alte câteva asemenea. Brusc, după intrarea în cazemata din Piața Victoriei, Ponta a început să dea rateuri. Din acelea însoțite de fum, semn  că motorul s-a cam înnecat (înnot - conform CV-ului doamnei ministru al învățământului este corect, așa că modificăm din mers și expresiile din almanahele noastre). Și, din ”imediat” s-a ajuns repede la un ”din toamnă”. A doua zi, ieftinirea pâinii (noastre cea de toate zilele, despre ea era vorba) devenise „cel târziu din 2013”. În fine, mâncăm şi cozonac...
A, să nu uit. Replica plină de umor a președintelui Antonescu (unii nu s-au oprit din râs nici acum) aruncată unui ziarist de la Ev.Z. nu este deloc de neglijat: „Voi, Evenimentul Zilei, mai apăreţi?” Cu totul băsescian, doar că Băsescu a început când era președinte. Atunci, reformulez: cu totul precoce. Prea precoce totuși, prea ca la țară. A, nu, asta era de la iaurt...
Să vedem cu cabinetul. Păi acolo e şi mai groasă, pentru că baza campaniei USL a fost pusă pe lupta împotriva corupţiei, pe alegerea unor lideri nepătaţi. Victor Alistar, promovat iniţial insistent, a fost trecut în rezervă, din prea mari probleme de imagine. Doamna ministru al Învăţământului se duelează atât cu ANI cât şi cu propria-i imagine, oglindită cu valuri de un CV buclucaş. Argeşeanul nostru, Mircea Diaconu, se poate lăuda cu o relaţie îndelungată extra-conjugală în compania aceleiaşi ANI, plus ceva penal pentru conflict de interese... Nu se aştepta nimeni ca guvernul Ponta să fie format din fecioare, însă nici chiar aşa. Culmea este că amalgamul de miniştri propus de premier a ajuns să fie criticat şi de posturile de televiziune prietene, ca să nu mai vorbim de tensiunile trifazice apărute în interiorul partidelor puse, mai nou, să guverneze. Și, penibilă, împăcarea cu UNPR-ul, pupăturile pe cei câțiva milimetri de obraz rămași neudați de la ultimele reprize de scuipătură...
Poate la politica externă stăm mai bine. Numai că... domnule Ponta, dacă iese Sarkozy preşedinte din nou? Știți, acel Sarkozy pe care l-ați făcut dumneavoastră, mai acum câteva zile, populist și bufon, un ”Băsescu al Franței?” Acea Franță de care avem nevoie ca de aer ca să ne tragă în Schengen, acea Franță care ne-a ținut de mânuță pentru intrarea în UE, acea Franță care este unul din primii parteneri comerciali ai României. Nu cumva dezideratele anunțate și în acest domeniu s-ar putea îndepărta cu maximă rapiditate? Cumva peste ultimul termen anunțat pentru scăderea prețului pâinii?...Poate nu iese Sarkozy...
Închei gândindu-mă că nu e ușor să fii, în momentul de față, în pielea lui Ponta. Una e să promiți cu larghețe, criticând dur, alta e să te trezești rege a doua zi dimineața, cu supușii așteptând rezolvarea, măcar parțială, a promisiunilor. Și, nu știu de ce, cred că la un alt Palat, acolo unde accesul se face mai dificil pentru simplul motiv că este așezat mai în pantă, cineva râde (nu oricum, ci ”hă, hă, hă, mă băieți, mă”) și pune diagnosticul: Ponta, pâine, promisiuni, probleme. Ale lui(a)...