Atenție la sponsorizări, să nu coste mai mult.

Marţi, 22 Mai 2012 23:50

Spiridon Voinescu.
Ca de fiecare dată, în preajma alegerilor, facturile telefonice ale politicienilor se triplează. La fel însă și cele ale oamenilor de afaceri care, vrând-nevrând, activează într-un domeniu atât de strâns legat de politică. Chestia cu legătura strânsă a început să fie practicată însă și de procurorii anticorupție, însă la propriu, procurori care nu mai prididesc să asculte `cele telefoane întreit mai multe. Cantitățile de bani care intră într-o campanie electorală sunt, toată lumea știe, de zeci de ori mai mari decât cele admise. Facturi se fac puține și cu frică. De ce? În primul rând pentru că oamenilor de afaceri le este frică să facă publică susținerea unui anume candidat. Dacă iese celălalt, și adio contracte din buzunarul generos al statului? În al doilea rând, pentru că majoritatea oamenilor de afaceri sponsorizează campaniile a doi, poate trei candidați pe același post. Cum ar fi să se afle că X, Y și Z au primit, candidând la primăria aceluiași oraș, bani de la Q? În al treilea rând, mulți din banii de campanie sunt din cei ținuți la saltea, din aceia fără impozit și TVA pe ei. Cum să îi albești mai bine decât susținând un primar, un președinte de Consiliu Județean? Pentru că, apoi, aceștia întorc contracte grase și frumoase, unde banii pot intra liniștiți în cont...
Un lucru este clar: atât oamenii de afaceri cât și politicienii trebuie să fie mai atenți cu sponsorizările. Un calcul simplu ne arată că, undeva, ecuația este inegală, și trebuie folosite pârghii mai mult sau mai puțin legale pentru egalizarea situației. De ce? Să facem un calcul simplu: un deputat sau un senator câștigă un salariu de 50-60 milioane de lei vechi lunar. Asta înseamnă 600-700 milioane de lei pe an, 2,4 – 2,8 miliarde într-un mandat de patru ani. Adică 50.000-60.000 de euro.  Ei bine, pe o campanie ”serioasă” la parlamentare se duc peste 100.000 de euro. La fel și în cazul candidaților la primărie, la fel în cazul tuturor candidaților. Suma investită în campania electorală este cam de două ori mai mare decât veniturile pe hârtie pe care le poate obține candidatul câștigător. Da` profitu`, cât e profitu`? Ei bine, pentru profit se bagă mâna – unde altundeva – în buzunarul de stat, acel buzunar veșnic la dispoziția celor aflați la putere, acel buzunar veșnic alimentat cu bani. Iare oamenii de afaceri care ”investesc” într-un candidat așteaptă, după alegeri, de cel puțin patru conci ori mai mult. Vă amintiți ”Trofeul Calității” inițiat de Adrian Năstase acum mulți ani? Procurorii anticorupție au mirosit că e vorba de bani pentru campanie, de mulți bani pentru campanie de fapt. Și au audiat, până acum, circa 1000 de persoane. Costurile de instrumentare a dosarului au depășit de două ori banii adunați atunci. Însă dosarul e dosar, cercetarea e cercetare. După cum spuneam și în titlu, atenție mare, stimați oameni de afaceri: candidatul trece, dosarele rămân...