În dosarul procurorului cercetat disciplinar pentru tergiversare apar noi probe

Miercuri, 21 Iulie 2010 19:51

În urmă cu câteva ediţii, vă anunţam despre o premieră în istoria activităţii Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti: răspunzând unei plângeri formulate de o peţionară din Piteşti, procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi admitea faptul că cercetările în dosarul 3203/P/2006  fuseseră tergiversate, motiv pentru care o înştiinţa pe Popescu Doina că sesizase Consiliul Superior al Magistraturii, singura instituţie competentă să declanşeze acţiunea disciplinară faţă de procurori şi să ia măsuri de sancţionare faţă de aceştia. Prin urmare, procurorul de caz al dosarului 3203/P/2006 este, la această oră, cercetat disciplinar pentru tergiversarea cercetărilor. Imediat după apariţia aceste adrese (datată pe 17 iunie 2010), Doinei Popescu, parte vătămată în dosarul amintit, i-a parvenit şi rezoluţia procurorului, datată în...17 mai 2010 şi pusă la poştă la o dată ulterioară adresei procurorului general! La câteva zile de la primirea acestei rezoluţii, Doina Popescu a mai primit încă o „rezoluţie”, într-un plic pus la poştă pe data de 21 iunie, datată tot în 17 mai a.c., prin care procurorul de caz îi comunica faptul că  i-a respins o cerere făcută în 15 ianuarie 2010, prin care solicita să fie audiată în caz, considerând că audierea nu este utilă soluţionării cauzei! Deci, pe 21 iunie, procurorul Săndel Boţoghină punea la poştă o rezoluţie din 17 mai, prin care respingea o cerere făcută în 15 ianuarie a.c.!... Ei bine, ca şi cum toate aceste lucruri nu ar fi fost de ajuns pentru a contura penibilul situaţiei, săptămâna trecută Doina Popescu ne-a vizitat din nou la redacţie, prezentându-ne noi mostre ale modului deplorabil în care s-au făcut cercetările şi s-a dat rezoluţia în dosarul 3203/P/2006.

Scurt istoric al scandalului

În 1997, familia Popescu a obţinut de la Primăria Piteşti dreptul de a cumpăra spaţiul locativ dintr-un imobil situat ultracentral, în strada Gheorghe Lazăr, nr. 22. Soţii Popescu au achitat un avans, urmând să plătească diferenţa în rate. La scurt timp, însă, au apărut din senin pretinşi moştenitori, care au iniţiat acţiuni de revendicare a imobilului. Doina Popescu a reclamat la parchet nişte acte notariale false prin care aceştia încercau să facă dovada că sunt moştenitori, indicând în proprietatea pretinşilor autori şi imobilul de la adresa la care locuia familia Popescu. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a spălat notarii acuzaţi de fals, afirmând că, deşi există „aspecte nereale” în documente pe care aceştia le-au încheiat, notarii nu se fac vinovaţi. Ulterior, Doina Popescu s-a îndreptat împotriva pretinşilor moştenitori care declaraseră „aspecte nereale” în faţa notarilor, dar şi aceştia au fost spălaţi de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, în 2007 şi în 2010. Când totul părea lipsit de speranţă, a venit comunicarea Procurorului General al României, Laura Codruţa Kovesi.

În care o mână spală pe alta

„Prima mână” la care ne referim este cea care a dat şi primul NUP în cauza soţilor Popescu şi aparţine procurorului Mihaela Olaru, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti. Rezoluţia Mihaelei Olaru a venit după doi ani de cercetări şi a fost atacată de soţii Popescu la Judecătoria Piteşti. În decembrie 2007, instanţa Judecătoriei Piteşti a desfiinţat în parte rezoluţia NUP şi a dispus începerea urmăririi penale împotriva persoanelor cercetate de procurorul Olaru, dispunând efectuarea unor probe care nu fuseseră efectuate. La doi ani şi jumătate de la acest fapt, noul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, desemnat să preia dosarul de la procuroarea Olaru, Săndel Boţoghină, soluţionează plângerea penală a soţilor Popescu cu rezoluţia neînceperii urmăririi penale, dar fără să efectueze probele pe care judecătorul le dispusese în decembrie 2007! Mai mult, procurorul Boţoghină ajunge la o concluzie zdruncinătoare: constatând existenţa unui fals în înscrisuri, îşi permite să opineze  că respectivul fals nu este de natură să producă consecinţe juridice, drept pentru care zice că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii! Acum, să revenim în actualitate.
Zilele trecute, Doina Popescu a primit o comunicare din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, prin care i se dădea răspuns la o solicitare înregistrată cu nr. 18, în data de 2 iunie 2010. În esenţă, Doinei Popescu I se răspundea, prin biroul de relaţii al Parchetului, că nu îi pot fie liberate copii după anumite documente din dosar decât la solicitarea instanţei. Toate bune şi frumoase, până aici, femeia era obişnuită cu acest gen de situaţii, din moment ce vreme de doi ani îi fusese refuzată o simplă audienţă la prim-procurorul Parchetului Piteşti! Numai că, citind încă o dată adresa, Doina Popescu a rămas, din nou, interzisă! Se afla în faţa unei noi probe a tergiversării cercetărilor în dosarul ei!

Mici “retuşuri” la Parchet…

Aşa cum puteţi observa în adresa care poartă antetul Ministerului Public (vezi facsimil 1), avem de a face cu un răspuns redactat pe data de 11 iunie a.c., la o solicitare înregistrată pe data de 2 iunie a.c. Nimic mai fals!, susţine Doina Popescu, care afirmă că respective solicitare (vezi facsimil 2) fusese făcută la începutul acestui an, mai précis în data de 15 ianuarie a.c.! În aceeaşi zi, pe 15 ianuarie 2006, Doina Popescu făcuse două cereri scrise: una, prin care cerea să fie audiată şi care fusese respinsă prin rezoluţia din 17 mai, pusă la poştă pe 21 iunie, şi cea de a doua, prin care cerea să I se pună la dispoziţie copii după anumite documente şi la care primea răspunsul abia pe data de 18 iunie a.c., prin această adresă! Dar, tocmai pentru a nu se observa intervalul nejustificat care se scursese între data solicitării (15 ianuarie 2010) şi data răspunsului (18 iunie 2010) şi care reprezenta, indubitabil, încă o probă a tergiversării pe care o admisese şi procurorul general al României, în data de 17 iunie a.c., cineva comisese o mică şi nevinovată “ajustare” de condei, la data înregistrării petiţiei! Deci, Doina Popescu afirmă cu toată responsabilitatea că în data de 2 iunie a.c. nu a depus – nici ea şi nici altcineva, în numele ei, mandatat legal de ea – vreo solicitare, de orice fel, care să fie înregistrată cu nr- 18/02.06.2010! Singura solicitare căreia i se potriveşte răspunsul dat prin această adresă a fost făcut la începutul acestui an, fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti sub nr. 198/15.01.2010! Deocamdată, neo prim aici, cu speranâţa că vom primi şi un semnal, din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, faţă de aspectele sesizate de noi, în acest material…
Camil Dalu