„Poetul chiriașului grăbit” și-a lăsat geamantanul la Nămăești

Miercuri, 31 Iulie 2024 18:40

1. # În vizită la Casa Memorială „George Topîrceanu”

În apropierea municipiului Câmpulung, la Valea Mare Pravăț, într-o zonă pitorească deosebită, vizavi de Mănăstirea Nămăești, se află Casa Memorială „George Topîrceanu”. Este singura locuinţă pe care a avut-o poetul ca proprietate personală. În rest, a locuit doar cu chirie. La fel ca în poezia sa, a fost un „chiriaș călător în scurtul popas al vieții”. De fiecare dată își lua geamantanul și pleca.

În locuința sa din satul Nămăești, poetul George Topîrceanu și-a petrecut 8 ani din viață. Familia sa a locuit aici în chirie, în casa Victoriei Iuga, cea care urma să îi devină soție lui George Topîrceanu.

„În 1905, când părinții săi s-au stabilit aici, poetul se afla în penultimul an la liceul «Sf. Sava» din București. Petrecându-și aici ( Nămăești n.red.) vacanțele de vară, ca adolescent a legat o frumoasă prietenie de dragoste cu Victoria, care era cu 4 ani mai mare decât el și căreia i-a dat numele de «frumoasă Dolor» sau «frumoasa cu ochii negri» pentru că i se părea că are trăsături de spanioloaică și cu care s-a și căsătorit. Așa a ajuns proprietarul acestei case, care a devenit casă memorială. Împreună au avut un singur băiat, pe nume Gică (Gheorghe n. red), care a fost profesor de vioară la liceul pedagogic Carol I din Câmpulung”, spune muzeografa Livia Pitulan.

Viața în Argeș

Casa Memorială „George Topîrceanu” găzduiește o expoziție permanentă, care cuprinde exponate legate de viața și activitatea poetului. Locuința a intrat în patrimoniul Muzeului Municipal Câmpulung prin donația familiei Topîrceanu în anul 1958, fiind declarată ulterior monument istoric de interes național.

Iar casa păstrează vie amintirea lui George Topîrceanu. În prezent, este un loc deosebit, unde istoria și cultura se împletesc armonios. Nu în ultimul rând, modul în care muzeografii îți prezintă lumea în care poetul și-a creat capodoperele, recitând poeziile sale, te întoarce în timp și te face să îi îndrăgești iar și iar operele. Muzeografa Livia Pitulan ne-a descris, recent, viața și locuința poetului, aspecte pe care o să vi le prezentăm și noi în cele ce urmează.

George Topîrceanu s-a născut în București, la 20 martie 1886, și a cutreierat întreaga țară împreună cu părinții săi. A început școala primară la București, dar a continuat-o pe valea Topologului, la Șuici, în județul Argeș, unde părinții se stabilesc o vreme. Pentru că mama sa a lucrat ca țesătoare la Mănăstirea Văleni din Sălătrucu, acesta a devenit lăcaşul lângă care Topîrceanu şi-a petrecut o parte din copilărie.

„Copilăria și-a petrecut-o pe Valea Topologului, mama sa practicând meseria de țesătoare la mănăstirea Văleni, iar locurile și oamenii de acolo l-au inspirat în crearea unor frumoase poezii, cum ar fi «Balada călătorului», «Balada popii din Udeni», «Balada morții”:

„Cobora pe Topolog/ Dintre munţi, la vale…/ Şi la umbra unui stog/ A căzut din cale./ În ce vară? În ce an?/ Anii trec ca apa…/ El era drumeţ sărman/ Muncitor cu sapa” ( Balada morții n.red.)”, precizează doamna Livia.

Și locuința sa din Nămăești i-a produs momente de inspirație lirică. În această gospodărie, poetul ar fi „auzit” o discuție dintre un cocoș și o găină.

„A iubit foarte mult lumea necuvântătoarelor, se pare că ar fi auzit discuția dintre un cocoș împintenat și o găină cenușie chiar aici în curtea casei sale și, astfel, a scris poziția «Câți ca voi»: «Sus, pe gardul dinspre vie,/O găină cenuşie/Şi-un cocoş împintenat/ S-au suit şi stau la sfat:/ – Ia te uită, mă rog ţie,/ Cât de sus ne-am înălţat!…/ Şi deodată, cu glas mare,/Începură amândoi,/Să cotcodăcească-n soare:/ – Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…/ Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…/ Dar de sus, din corcoduş,/Pitulându-se-ntre foi,/ Mititel şi jucăuş,/Le-a răspuns un piţigoi:/– Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!…». De unde avem și morala: «Omule, ia seama bine cât de sus te-oi înălța, totdeauna o să fie altul înaintea ta!»”, precizează muzeografa.

Viața la Iași

Încă din timpul liceului, poetul își publică creațiile la diverse reviste la care a fost colaborator. Iar la scurt timp se mută la Iași.

„Colaborează cu mai multe reviste, dar în anul 1909 trimite la Iași, la revista «Viața Românească», poezia „Răspunsul micilor funcționari”: „Asta ni-i viata!/ Tot mereu aceeasi, seara, dimineata:/ Slujba, facultatea, birtul si chiria,/ Peste tot apasă, grea, monotonia.” și s-a semnat «G.T.». Această revistă era condusă și redactată de marele critic literar Garabet Ibrăileanu. Acesta a fost foarte impresionat de aceste versuri, s-a interesat cine este acest «G.T.», l-a cooptat, l-a luat la redacția sa, l-a numit sub-secretar de redacție, iar după șase luni secretar de redacție. Astfel, din anul 1911, poetul se stabilește la Iași. Devine ieșean prin adopție”, mai menționează reprezentanta muzeului.

Deși a început trei facultăți, George Topîrceanu nu a reușit să termine niciuna dintre ele. „A început trei facultăți: Dreptul, Filologie și Litere. Nu a terminat niciuna din cauza lipsurilor materiale, dar cu toate acestea a fost un autodidact. A avut norocul să cunoască oameni importanți cum ar fi Mihail Sadoveanu, care i-a devenit prieten de o viață, Garabet Ibrăileanu care i-a oferit loc de muncă și pentru o scurtă perioadă chirie, Demostene Botez care i-a donat casa, ultimii 5 ani din viață petrecându-și în casa acestuia. Poeta Otilia Cazimir - care i-a venit prietenă, soră, iubită. Panait Istrati, Ionel și Păstorel Teodoreanu, Dimitrie Anghel, Constantin Stere și mulți alții alături de care organiza diferite serate literare la care publicul avea mare priză”, a mai adăugat Livia Pitulan.

George Topîrceanu a locuit în casa lui Demostene Botez, bun prieten al său, din 1932 până la decesul său, survenit la 7 mai 1937. Până în 1983, casa a servit drept locuință particulară. În anul 1983, casa a fost donată de proprietarii Teodor Neagu și Adrian Vulpe Complexului Muzeal Iași, fiind apoi amenajată drept „casă memorială”.

Scrisul a rămas marea sa pasiune

George Topîrceanu a scris și foarte multe fabule. „O să vă spun o fabulă mică pentru oameni mari: «Unui om, o dată, într-o dimineaţă,/ I-a murit o raţă,/ Bietul om, de ciudă, tare s-a-ntristat,/Când văzu că-i moartă cu adevărat./ Dar la scurtă vreme, în aceeaşi lună,/I-a murit şi soacra – tot de moarte bună… Morala: Să nu-ți pierzi nădejdea, orice-ar fi să fie:/După întristare, vine bucurie” (Omul și rața n.red.).

De asemenea, a scris și catrene: „Supărările iubirii/Sunt ca ploile cu soare:/Repezi, dar cu cât mai repezi/Cu atît mai trecătoare”; „N-o să mai iubesc", zisese biata-mi inimă naivă, dar văzându-te pe tine, a căzut în recidivă”; „Musafiri la mine-acasă, fără să-i poftesc vreodată, am un şoarec, doi păianjeni și, din când în când, o fată”.

„Ceea ce i-a plăcut cel mai mult domnului George Topîrceanu a fost să scrie. Acesta a fost felul lui de a trăi, de a exista, de a fi. A scris pentru copii. A scris despre copii, a scris despre copilăria pe care noi, cei mari, o trăim și spunem că încă mai suntem copii. Dar a scris și pentru persoane de toate vârstele, pentru că poezia este a tuturor”, mai spune Livia Pitulan.

„Poetul chiriașului grăbit”

Pentru noi, cititorii, George Topîrceanu a rămas cunoscut ca „Poetul chiriașului grăbit”. „Singura locație unde el a stat opt ani și a scris și a compus a fost aceasta, în rest, încă de când avea doi ani, părinții și-au schimbat domiciliul din doi în doi ani, iar în cei 26 de ani petrecuți la Iași și-a schimbat domiciliul de nouă ori și la un moment dat a scris și «Balada chiriașului grăbit»:

„Trec anii, trec lunile-n goană/Și-n zbor săptămânile trec./Rămâi sănătoasă, cucoană,/Că-mi iau geamantanul și plec!/Eu nu știu limanul spre care/Pornesc cu bagajul acum,/Ce demon mă pune-n mișcare,/Ce taină mă-ndeamnă la drum./Dar simt că m-apasă pereții,/ Eu sunt chiriaș trecător:/În scurtul popas al vieții/ Vreau multe schimbări de decor”, mai spune muzeografa.

Și astfel își lua geamantanul și pleca. „De câte ori prietenii îi cerea adresa ca să poată să îi facă o vizită, acesta îi răspundea, fiind și un bun epigramist: «Îmi ceri adresa, domnul meu?/Sunt trist din cale-afară…/Cum să ţi-o dau, când însumi eu/O caut de-astă vară!” (n. red. Fără adresă - Unui domn care-mi cerea adresa în 1914).

Poetul a murit la 7 mai 1937, în casa lui Demostene Botez, la Iași, fiind răpus de o boală necruţătoare, la vârsta de 51 de ani. A fost înmormântat la cimitirul „Eternitatea“ din Iaşi.

„Și ca să rămână același poet vesel, comic și un pic ironic a lăsat ca pe soclul crucii sale să fie trecute aceste versuri: «Sub această piatră rece,/Trecătorule sunt eu,/Nici nu știi ce rău mi-ar pare,/Să fii tu în locul meu»”, mai spune Livia Pitulan, care descrie într-un mod aparte ce a lăsat în urmă poetul „Baladelor vesele și triste”: „Ne-a lăsat o operă în care cuvântul devenit vers s-a îmbrăcat în haina de gală a rimei, în armonia ritmului, în desen și în culoare pentru că aceasta este menirea poeților a scriitorilor, să pătrundă adânc în inimile celor pe care îi încântă cu operele sale”.

Concluzia îi aparține chiar poetului: „Căci omul are partea cea nedreaptă:/El cântă, râde, suferă, iubeşte,/Adoarme-apoi şi nu se mai deşteaptă,/- Pe când poetul supravieţuieşte… („Bustului meu”- n.red.).

Geamantanul chiriașului

Toate exponatele de la Casa Memorială „George Topîrceanu” din Nămăești sunt originale. Fiecare detaliu din clădire redă atmosfera în care a trăit și a scris poetul. Mica expoziție de la parter invită vizitatorii într-o incursiune în timp pentru a cunoaște viața și activitatea sa.

Fotografiile, scrisorile adresate familiei și prietenilor, diversele lucruri personale te poartă printre ani. În casă găsim și tabloul cu fotografia poetului, făcută de el, cu ajutorul trepiedului, cu două luni înainte de a muri. O scară interioară de lemn ne conduce la etaj unde se află alte două încăperi. Pe birou se află ceasul oprit la ora morții lui George Topîrceanu, 12:55, iar pe un perete se află un calendar, rupt la fila 7 mai 1937 când a murit poetul.

Într-o camera regăsim și celebrul geamantan al „poetului chiriașului grăbit”.

Casa memorială „George Topîrceanu” poate fi vizitată de marți până duminică, între orele 9:00 - 17:00. Taxa de intrare este de 6 lei, iar pentru copii, elevi și pensionari - 3 lei.

Alex Vlaicu