Istorii neconvenționale. Lupte pentru putere rezolvate cu ranga

Miercuri, 30 Octombrie 2024 12:36

”Am găsit singur soluția și i-am spus lui Ghiță (Gheorghe Gheorghiu-Dej) că am terminat și am fost felicitat. Mi-a spus: «Bravo, bine că ai terminat. Dă-l în ...mă-si!» După aceea s-a făcut o masă mai mică, între noi... M-a întrebat încă o dată: «Mă, ai terminat? Bine că ai terminat și tu și noi» [...] Vă spun sincer că am făcut-o din convingere la momentul acela.” Gheorghe Pintilie, numele românesc pe care și l-a luat Pantelei Bodnarenco, cunoscut și sub numele de Pantiușa. (30 octombrie 1967, declarație în fața comisiei pentru anchetarea abuzurilor și crimelor din timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej).

El este cel care, potrivit propriilor declarații, a primit ordin de la Gheorghe Gheorghiu-Dej să-l lichideze pe Ștefan Foriș, fost Secretar general al P.C.d.R. între anii 1940-1944. Pe numele său originar, Foriș Istvan, era ceangău născut în comuna Târlugeni, județul Brașov. Urmează Liceul Comercial din Brașov. Apoi și-a desăvârșit studiile la Budapesta, absolvind Facultatea de fizică-matematică. Încă din studenție intră în contact cu mișcarea comunistă, astfel încât aderarea sa, în 1921, la nou înființatul Partid Comunist din România, nu a fost decât o formalitate. Se remarcă drept un redutabil jurnalist. Activitatea comuniștilor români nu a durat mult, în 1924, P.C.R. fiind scos în afara legii pentru activități antistatale. Ulterior, majoritatea liderilor comuniști au fost băgați la închisoare. Printre ei și Ștefan Foriș, fiind cooptat în puternicul grup în frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej,de profesie electrician. Ultimul cuvânt poate fi cheia înșelegerii demersurilor făcute de ambițiosul Dej pentru a-și înlătura contracandidații la șefia partidului de intelectuali de marcă, în rândul cărora îl vom include și pe Lucrețiu Pătrășcanu, și el ucis prin mijloace la fel de neortodoxe, respectiv împușcat cu revolverul în ceafă. Singura explicație pentru stilul mafiot adoptat era aceea a nu atrage atenția Moscovei, care nu privea cu ochi buni grupul naționalist care se instalase în fruntea țării în anii ’50. Ba mai mult decât atât, Ștefan Foriș era un tip arogant și dificil în relațiile cu colegii săi din partid. Așa se explică faptul că, la dispariția sa, nimeni nu și-a pus probleme, deși toți bănuiau ce se întâmplase. Nu era nici pe departe o discriminare pe motive etnice, dacă ținem seama că, în acei ani, în și așa firavul nucleu al activiștilor de partid întâlnim evrei, romi, unguri, polonezi, ucrainieni, ruși, bulgari.

La 4 aprilie 1944, Foriș este eliminat din funcția de Secretar general al P.C.R., pentru a-i face loc lui Gheorghiu-Dej. Se spune că unul dintre ”locotenenții” lui Dej, Emil Bodnăraș, i-a pus pe masă demisia lângă care se mai aflau un ciocan și un pistol. În cel mai pur stil mafiot. Se pare că era o practică, din moment ce se spune că, atunci când au intrat în biroul regelui Mihai pentru a-i cere abdicarea, Petru Groza și Gheorghiu-Dej au pus mai întâi pistoalele pe masă.

După ce a fost ținut prin beciuri și alte subterane mai bine de doi ani, în iunie 1946 se trece la eliminarea fizică a acestuia. Scenariul era următorul: când intra în încăperea cu pricina, după ușă se afla Dumitru Neciu cu o rangă. Dumitru Neciu era șoferul lui Pantiușa, un om scund și îndesat. Și cum Foriș era un tip înalt, Neciu s-a urcat pe un scaun, reușind astfel să-i dea lovitura fatală și să-i crape capul cu o singură lovitură. Pantiușa a declarat că i-a săpat singur groapa în aceeași încăpere, ajungând, treptat, până la o adâncime de 2,5m, pentru a fi sigur că nu va fi descoperit. Deh, era la începutul „carierei”...

Prof. dr. Cornel Carp