Istorii neconvenționale. Ion Gheorghe Maurer - comunistul dandy al anilor ’50

Joi, 14 Noiembrie 2024 11:05

Îi plăcea vânătoarea și traiul îmbelșugat. Plăcerile îi erau satisfăcute de Secția Gospodărie a C.C. al P.M.R./P.C.R., mai puțin femeile. Era curtat și avea acces la cele mai frumoase și spirituale doamne din capitală. Comunismul a schimbat multe și a impus cu forța noi reguli, dar în fața frumuseții și eleganței doamnelor s-a dovedit neputincios, ele rămânând intangibile.

Consuma băuturi fine și foarte scumpe aduse din afară. Apa minerală, de exemplu, era adusă din Franța. Se îmbrăca numai de la casele de modă celebre din Paris și Milano, aceasta în condițiile în care, Gheorghe Gheorghiu-Dej, șeful său, secretar general al P.M.R. își trimitea șeful de cabinet, pe Paul Sfetcu cu pantofii la pingelit, să nu facă risipă.

Deși diferența de atitudine era una de la cer la pământ, era ceva mult mai important care îi apropia pe cei doi: nu erau preocupați să strângă averi. Desigur, se pune întrebarea cum a putut să reziste în acea junglă comunistă. Un răspuns la această întrebare vom încerca să-l dăm în cele ce urmează.

Jean Georges Maurer, pe numele adevărat, s-a născut în 1902, la București. Bunicul său patern era sas de origine din județul Târnava și se mutase de ceva timp în București. Tatăl său a fost profesor de germană și franceză la Școala din Buftea, ajungând, la un moment, dat director. Surprinzător, Maurer nu a vorbit germana, ci franceza, care era limba diplomaților la acea vreme.

A studiat dreptul la București și apoi la Sorbona, lundu-și doctoratul în anul 1925. A lucrat o vreme în avocatură, fiind foarte apreciat încât reprezenta la bară marile bănci din București, dar și pe comuniștii ilegaliști.

S-a căsătorit cu Dana Gavrilovici (Lucreția), mai în vârstă decât el, cu care a avut două fiice, precum și un fiu al ei dintr-o altă căsătorie. În 1949 s-a căsătorit cu Elena (Lili) Stănescu, cu care a avut un fiu, Jean Maurer, care trăiește la München.

S-a apropiat de Gheorghe Gheorghiu-Dej pe când se afla în închisoarea de la Târgu-Jiu, reprezentându-l pe el și tovarășii săi în procesele ce le aveau cu statul român. Era foarte inteligent și știa să se facă plăcut de cei din jur, în special prin modul liber prin care se manifesta, lucru foarte rar pe atunci. Privitor la etnia sa, spunea că, într-adevăr, tatăl său este german și mama franțuzoaică, dar el este român get-beget. și nu era departe de adevăr. Avea o singură aspirație: dezvoltarea României și consolidarea românismului.

În august 1944, Maurer s-a deplasat la Tîrgu-Jiu, ajutându-l pe Gheorghe Gheorghiu-Dej să evadeze din închisoare și să ajungă la București, și cu ajutorul celui care va deveni un personaj emblematic al Bisericii Ortodoxe Române, patriarhul Iustinian Marina. Atunci i-a câștigat încrederea definitiv.

În 1937 a devenit membru al Partidului Comunist din România. Apoi a cunoscut toate funcțiile posibile. Între anii 1947-1951 a fost președintele Comitetului Olimpic Român. În 1955 a fost ales membru titular al Academiei Române. În 1957 îndeplinește funcția de ministru de externe în guvernul condus de Chivu Stoica, iar între anii 1958-1961 a fost președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române și al Consiliului de Stat, practic șeful statului.

Pe patul de moarte, Gheorghiu-Dej i-a propus să ia conducerea partidului și să devină șeful statului. Maurer a refuzat categoric: „România nu merită așa ceva, trebuie să fie un român, nu unul ca mine.” L-a susținut pe Ceaușescu împotriva lui Gheorghe Apostol, omul Moscovei, salvând linia românismului inaugurată de Gheorghiu-Dej.

La ieșirea la pensie, prin decret prezidențial, i s-a păstrat salariul de prim-ministru, pază militară, autoturism de serviciu cu șofer, vilă și alte privilegii. Nu va renunța cât sănătatea îi va permite la cele două hobyuri de-o viață: partidele de vânătoare și cele de tenis de câmp. În privința femeilor l-a ajutat Dumnezeu. A trecut la cele veșnice în anul 2000, la 98 de ani.

Prof. dr. Cornel Carp