Istorii argeșene branduite, în serial. Personalități și mărci înregistrate ale localităților din județ

Marţi, 24 Decembrie 2013 19:48

Argeșul a fost și va rămâne un loc de referință pe harta culturii românești, indiferent că vorbim despre următorii 100 de ani, sau despre viitorii 1000 de ani. Personalități politice, culturale și nu numai au plecat de pe tărâmul Meșterului Manole și au promovat Argeșul, prin activitatea și numele lor, în lume. Despre niciuna dintre localitățile noastre nu se poate spune că n-a dat istoriei vreo personalitate de al cărei nume să se lege și cel al localității. Am folosit ca material documentar două volume scrise de Grigore Constantinescu: „Argeșul monumental” și ”Argeș-Dicționar Etnocultural”.

290 monede descoperite la Recea

Comuna Râca a apărut prin reorganizarea administrativ-teritorială a comunei Popești, în anul 2003. Se pare, totuși, că există o tradiție, în ceea ce privește îndeletnicirile locuitorilor, referitoare la creșterea animalelor și cultivarea plantelor (culturi mari). Pe teritoriul localității există un sit arheologic din perioada getică, sec IV-III, de unde rezultă că locul este mult mai vechi decât au surprins documentele oficiale.
Istoria comunei Recea este dată prin depozitul de unelte descoperit în zonă. Ne referim aici la toporașe, dăltițe, răzuitoare, lame din silex, lame de cuțit, etc datând din Neolitic, descoperite la Deagu de Jos. Tot aici, a fost găsit și un tezaur din 290 de monede de argint turcești, datând din secolul al XVIII-lea, iar în satul Recea s-a descoperit un altul, din care au mai fost recuperate 85 de monede; două dintre ele au fost emise de către Imperiul Romano-German (sec. XVII), 10, în Olanda (sec. XVI-XVII), 73-otomane (secXVIII). Din zonă, provine scriitorul și pictorul amator Bădiță Pandelea, profesorul Marin Vlaicu, precum și muzeograful Teodor Voicu.
Comuna Rociu este atestată documentar din anul 1564, dar obiectele din Epoca Bronzului descoperite aici, spada de proveniență a secolelor XIV-XV, precum și tezaurul de podoabe dacice din argint și 11 monede republicane romane descoperite aici arată că istoria localității este mult mai veche.

Rucărul, punct de apărare al împăratului Traian

Comuna Rucăr  este atestată din anul 1377; Regele Ludovic al Ungariei a promis sașilor din Brașov, în cursul bătăliei decisive cu oastea munteană condusă de Radu I că vama de la Rucăr va fi mutată la Bran, dacă Țara Românească va ajunge sub stăpânirea sa. La Rucăr a fost punct vamal medieval și loc de refugiu pentru Guvernul  provizoriu din 1848, precum și teatru de operațiuni militare în timpul Primului Război Mondial. Castellumul Militar (sec II p.H) existent în zonă a aparținut sistemului defensiv inițiat de împăratul Traian, în zona subcarpatică a Olteniei și Munteniei. Castellumul  fost incendiat în timpul evenimentelor din 117-118, determinate de către atacurile sarmaților iazigi și roxolani cu frământările dacilor supuși. Reconstituirea acestei construcții ar reprezenta o modalitate excelentă de intensificare a turismului cu caracter istoric.
În zonă e găsește Dârsta Nistorică; copnstrucție complexă, specializată în prelucrarea țesăturilor de lână, formată din: dârstă, pivă și vâltoare, acționată de forța apei râului Dâmbovița. În zonă s-au născut paleograful și istoricul Muscelului, Dumitru Băjan, magistratul Ion Dobrin, prozatorul Mihail Lungianu, artistul Victor Mezzaroba, dramaturgul Tudor Mușatescu, istoricul și aviatorul Gheorghe Pârnuță, omul de știință pedolog și agrochimist Corneliu Răuță, precum și specialistul în tehnici bancare, Victor Slăvescu. Ana Luca