În gura... presei (Pamflet)

Miercuri, 16 Februarie 2011 03:25

Senatorul Valeca vrea vot obligatoriu. Poate să bem forţat şi doi litri de apă pe zi ?...

Din «Curierul» de sâmbăta trecută aflăm că senatorul PSD de Argeş Şerban Valeca propune votul obligatoriu şi, în altă ordine de idei, doreşte „interzicerea oricăror materiale electorale şi donaţii în timpul campaniei, cu excepţia ofertei şi a afişelor“. Senatorul nu este de acord cu propunerea Ministerului Afacerilor Externe de vot prin corespondenţă pentru românii din diaspora, opinând :„De ce să fie folosit numai de românii din Diaspora, şi nu de şi de cei din ţară?“
Sincer, aveam pretenţii mult mai mari de la domnul senator Valeca, însă politica de partid obligă şi la aşa ceva...Unu : votul prin corespondenţă este destinat celor care nu se pot deplasa sute de kilometri în ziua de alegeri, pentru că în străinătate nu mişună urnele ca pe la noi. Doi : ideea votului obligatoriu a fost emisă, în PSD, acum câţiva ani, de Adrian Năstase. După care mulţi s-au grăbit să îi numere... ideile, şi să le îmbrăţişeze. Senatorul Valeca este unul dintre aceştia. Nici o problemă, fiecare ia votul cum doreşte, numai că unora chestia le cam aduce aminte de vremurile roşii-roşii de acum douăzeci şi ceva de ani, când era mobilizare generală la votarea lui Ceauşescu. Alţii se întreabă : ce urmează după votul obligatoriu, doi litri de apă pe zi obligatorii ?...
Senatorul mai cere „să se termine cu acest tip de mită, brichete, găleţi etc.“ în campaniile electorale. Scuze, dom’ senator, iar avem deva de comentat, şi anume că la ultima campanie cele mai multe brichete au fost ...roşii. De ce nu îi întrebaţi pe colegii de partid din Parlament câte sute de mii de pixuri şi brichete au aruncat în campanie ?...
În rest, bun discursul...

Mimi Niţă şi analizele grafologice (din ciclul: Şi de mă voi enerva, pre mulţi voi...face să râdă)

De câteva luni bune, înaintea Sărbătorilor de Iarnă, de  pe uşa viceprimarului de la Costeşti a dispărut plăcuţa pe care scria că acolo este biroul domniei sale. Mulţi s-au întrebat de ce, mai ales că deja vicele Niţă nu prea mai servea pe acolo. Nici pomeneală de modestie, adevărul a ieşit, ce-i drept cu greu, la iveală. Într-o bună dimineaţă, poate ceva mai spre prânz, venind cu poftă exagerat de mare de muncă la birou, vicele Niţă a dorit să verifice că intră unde trebuie, nu de altceva, însă la ultimele alegeri nu a lipsit mult să fie el primar. Când colo, ce să vezi ? Sub cuvântul « viceprimar », scris citeţ, trona o scrijelitură cu un text scurt, dar...sugestiv. De fapt era vorba de un singur cuvânt : « m...e ! » Cuprins de o furie nebună, vicele Niţă a început să acuze pe toată lumea, toţi au devenit brusc posibili infractori. Apoi i-a venit o idee genială : să desfacă plăcuţa cu pricina şi să o dea la o expertiză grafologică. Zis şi făcut, numai că a fost de rău augur să desfaci denumirea de viceprimar de pe uşă, pentru că vicele Niţă a plecat acasă şi cu placa, şi cu...funcţia. Nu-i nimic, până la următoarele alegeri poate se descoperă şi vinovatul, eventual nişte amprente ceva, şi atunci să te ţii război...