Antonia Diaconu-Prioteasa, prim-procuror al Parchetului Piteşti: „În anul 2015, au fost aproape 9.000 de dosare care au fost soluţionate de către Parchetul Piteşti”

Luni, 22 Februarie 2016 00:00

# Antonia Diaconu-Prioteasa: ”PJ Argeş are, în medie, 10.000-12.000 de dosare pe an. Cu 18, 19 procurori pe care-i avem aici, sunt foarte multe dosare”. # ”Acum se pune foarte mult accent pe infracţiunile economice, pe recuperarea prejudiciilor, pentru că statul trebuie să-şi recupereze prejudiciile.” # ”Funcţia de procuror-adjunct este vacantă de anul trecut, de prin vară. O să fie concurs de ocupare a acestui post anul acesta, în primăvară.”

Aflată la cel de-al doilea mandat de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, pe care l-a obţinut în anul 2014, Antonia Diaconu-Prioteasa conduce această instituţie cu acelaşi devotament şi entuziasm de care a dat dovadă şi în primul mandat.

”Un procuror bun trebuie să aibă, în primul rând, putere de muncă, destul de multă”

# În primul rând, pentru a familiariza cititorii cu profesia dumneavoastră, vă voi ruga să faceţi o scurtă prezentare a rolului procurorului în societate, în general, şi  în cadrul sistemului judiciar, în special.
- Procurorul reprezintă statul, forţa coercitivă a statului. Ca să încerc să vorbesc pe înţelesul tuturor, pentru că vă pot cita  articolul din cod, dar nu are sens, procurorul are rolul de a cerceta infracţiunile săvârşite, de a le aduce în faţa unui judecător, de a face dreptate până la urmă, acesta este rolul primordial al procurorului. În cadrul sistemului judiciar, rolul unui procuror nu este foarte diferit faţă de cel pe care îl are în societate, şi anume acela de a deferi justiţiei persoanele care se fac vinovate de săvârşirea anumitor infracţiuni. Rolul său nu este neapărat de a găsi persoane ce se fac vinovate, ci de a afla adevărul. Deci, noi suntem responsabili de aducerea de probe şi în favoarea şi în defavoarea unui anumit inculpat, de a afla adevărul într-o cauză anume.
# Sunteţi la al doilea mandat de prim-procuror al Parchetului Piteşti, pe care l-aţi obţinut în anul 2014.  În virtutea experienţei pe care aţi dobândit-o până acum în calitate de procuror, care credeţi că sunt cele mai importante calităţi pentru a fi un procuror bun?
- Un procuror bun trebuie să aibă, în primul rând, putere de muncă, destul de multă, pentru că sunt foarte multe dosare şi chiar dacă nu sunt toate complicate, prin numărul lor, acestea devin destul de greu de manageriat. Trebuie să fie hotărât, să fie capabil să ia decizii în timp scurt, să aibă un timp de reacţie destul de scurt; să fie foarte bine pregătit. Nu trebuie să fie neapărat dur, pentru că toată lumea are impresia că dacă eşti procuror, eşti şi foarte dur; poţi să-ţi faci meseria foarte normal, legal, bineînţeles, fără să fii foarte dur. Un procuror nu trebuie să aplice legea într-un anumit mod, el trebuie să aplice legea aşa cum este ea scrisă.
# În aceeaşi ordine de idei, ce ar trebui să facă un student la drept ce aspiră la profesia de procuror pentru a dobândi aceste calităţi?
- Pentru a deveni magistrat-procuror, un student trebuie să-şi însuşească foarte bine materia. După cum ştiţi, doar facultatea nu mai este suficientă. Totuşi, facultatea reprezintă baza, acolo un student îşi însuşeşte toate datele importante. După facultate, trebuie făcut INM ul (Institutul Naţional al Magistraturii), ori, dacă vrei, poţi să urmezi o altă profesie juridică după facultate, gen avocat, jurist sau executor. După cinci ani de vechime în profesie, mai sunt examene de admitere în profesie, care sunt la fel de dificile ca cele de admitere la INM. Deci, un student care aspiră la profesia de procuror trebuie să aibă o bază teoretică foarte bine însuşită, pentru că sunt locuri foarte puţine şi candidaţi sunt destui de mulţi. Facultăţi de Drept încă sunt destul de multe în ţară, iar doritori ar fi la fel de mulţi, pentru că este încă atractivă această meserie. A mai scăzut totuşi numărul de studenţi la aceste facultăţi, dar, până la urmă, aceasta este normalitatea, pentru că, la un moment dat, au fost foarte mulţi absolvenţi care nu aveau ce sa facă. Un student care aspiră la meseria de procuror trebuie să se pregătească foarte bine, să fie conştient că, odată ce  să intre în domeniu, trebuie să pună pe prim plan şi meseria. Indiferent că ai o anumită stare, ori ai o problemă, poţi să stai la serviciu până seara târziu, poţi să stai şi noaptea, atunci când îţi vine rândul prin rotaţie la serviciul de permanenţă, aşa cum se practică şi la noi. Adică, să ştie că dacă vrea să-şi păstreze un echilibru între viaţa de familie şi viaţa profesională, trebuie să muncească un pic la aceasta. În principiu, dacă ai răbdare şi vrei, găseşti un echilibru. Trebuie să ai o oarecare înclinaţie pentru această meserie, pentru că poate unora le place meseria de magistrat-judecător, nu le place munca de anchetă, le place munca aceea finală, în care tu vezi tot ceea ce se întâmplă în dosar, eşti în faţa lucrului gata făcut şi tu hotărăşti. Până la urmă, depinde de caracterul fiecăruia, ce îşi doreşte să fie.

”La elaborarea noilor coduri, s-a lucrat cel mai mult la limitele de pedeapsă, minime şi maxime, care au fost scăzute uneori, dar au fost crescute acolo unde au fost infracţiuni repetate”

# Care a fost traiectoria profesională pe care aţi avut-o până acum? Cum aţi ajuns în această poziţie de prim-procuror?
- Am absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti în anul 2000. Mi-am dorit să practic această meserie încă de când eram mică. Tata era executor judecătoresc; de mică m-am învârtit prin zona aceasta. Am fost avocat în Baroul de Avocatură Argeş şi am dat examenul de admitere, de care vă povesteam mai devreme. În anul 2008 am intrat direct în magistratură cu vechimea de avocat. Am fost repartizată la Parchetul Judecătoriei Găeşti şi am lucrat acolo aproximativ un an şi jumătate. După aceea, m-am transferat în sfârşit acasă, la sfârşitul anului 2010. Iar în anul 2011 am reuşit să iau primul mandat de conducere a PJ Argeş până în anul 2014, în acest an, reuşind să-l obţin pe cel de-al doilea şi ultimul. După aceea, trebuie să fac ceva, pentru că nu avem voie decât la două mandate. Aşa este legea. Probabil că o să lucrez la vreun parchet de pe lângă tribunal, acesta este mersul firesc al lucrurilor.
# În actualul context al luptei împotriva corupţiei, consideraţi că a crescut încrederea populaţiei în justiţie?
- Eu sper că a crescut. Din ce indicii mai am, mi se pare că a mai crescut. Nu poţi să mulţumeşti pe toată lumea, important este, însă, că oamenii încep să aibă încredere. 
# Odată cu intrarea în vigoare a noilor coduri, în anul 2014, cum s-au schimbat atribuţiile pe care le au procurorii din cadrul parchetelor locale?
- Ca atribuţii de fond, rolul procurorului este acelaşi, dar s-au schimbat normele procedurale. Sunt mai multe hârtii de făcut, într-un alt fel. S-au schimbat diverse proceduri, s-au introdus altele, conform legislaţiei europene. În ceea ce priveşte noile coduri, a existat întodeauna o mare grijă ca acestea să se alinieze legislaţiei europene. Ca şi competenţă materială, au mai fost infracţiuni care au fost date în competenţa Parchetului de pe lângă Judecătorie. Parchetele locale au fost întotdeauna ”încărcate” cu managerierea multor infracţiuni. Sunt foarte multe dosare. PJ Argeş are, în medie, 10.000-12.000 de dosare pe an. Cu 18, 19 procurori pe care-i avem aici, sunt foarte multe dosare, dar ne-am obişnuit. La elaborarea noilor coduri, s-a lucrat cel mai mult la limitele de pedeapsă, minime şi maxime, care au fost scăzute uneori, dar au fost crescute acolo unde au fost infracţiuni repetate. Cred că viziunea legiuitorului a fost să dai o şansă celui care este infractor primar, în sensul să nu-i dai o pedeapsă foarte mare, dar celui care este deja recidivist în comiterea anumitor fapte să-i poţi da o pedeapsă mai mare. Tendinţa a fost aceea de a încerca să educi cât mai mult omul, iar dacă vezi că el continuă pe partea cu infracţiunile, să-l pedepseşti mai aspru.
# Cât de mult vă ajută noile reglementări?
- Este mai mult de muncă. Mai multe hârtii de făcut, sunt proceduri mai multe. Ele au ca fundament respectarea anumitor drepturi.
# Aţi avut dosare în care aţi dispus arestul la domiciliu? Care a fost cel mai complex caz investigat până acum?
- Am avut dosare în care s-a dispus arestul preventiv normal, arestul la domiciliu, controlul judiciar, toată paleta de măsuri punitive. Cazurile complexe care ţin de parchetul local sunt tâlhăriile, violurile şi infracţiunile economice. Acum se pune foarte mult accent pe infracţiunile economice, pe recuperarea prejudiciilor, pentru că statul trebuie să-şi recupereze prejudiciile. Am avut toată paleta de infracţiuni şi cred că o să avem tot timpul. Infracţiunile economice sunt mai dificil de manageriat pentru că este o paletă mai mare de probe care trebuie puse la dosar, expertize ş.a.m.d.
# Care au fost cele mai importante dosare soluţionate în anul 2015?
- Nu știu dacă aş putea să vă spun un anume dosar. Au fost aproape 9.000 de dosare soluţionate în anul 2015, pentru că am avut şi o problemă cu fluctuaţia de personal, mulţi procurori au fost plecaţi, transferaţi, delegaţi, dar acest lucru se întâmplă aproape în fiecare an. Noi acordăm o importanţă egală tuturor dosarelor şi încercăm să nu prejudiciem pe nimeni. Imparţialitatea este fundamentală.

”Trebuie să ştii cum să pui omul la locul potrivit, pentru că fiecare om are o stuctură a lui”

# Care sunt principalele obiective al planului de management cu care aţi câştigat concursul pentru obţinerea celui de-al doilea mandat de prim-procuror al Parchetului Piteşti?
- Am avut un examen teoretic şi s-a evaluat şi planul de management, în care trebuie să specifici ce-ţi doreşti să faci, ce-ai făcut dacă ai avut primul mandat. Eu am pus accent pe managementul resurselor umane, trebuie să ştii cum să pui omul la locul potrivit, pentru că fiecare om are o stuctură a lui, iar dacă nu reuşeşti să-l pui acolo unde se simte el bine, nu merg nici treburile bine. Când ai şi mai puţini oameni decât lucrurile pe care trebuie să le faci, este şi mai greu. Este foarte important să urmăreşti întotdeauna să ştii să lucrezi cu omul, să-l pui la locul potrivit. Acesta este un capitol important într-un plan de management. Noi nu suntem ordonatori de credite, doar Parchetul de pe lângă Tribunalul Piteşti este. Partea financiară nu ne interesează pe noi, mai ales pentru că nu avem buget propriu. În partea aceasta suntem liniştiţi. Trebuie să ştim să împărţim dosarele foarte bine către colegii procurori în aşa fel încât unul să nu fie mai încărcat decât celălalt.
# Ce relaţii aveţi cu subordonaţii sau cum aţi vrea să fie acestea?
- Aici avem 18 posturi de execuţie plus două de conducere. Ar fi 20 de persoane. Funcţia de procuror-adjunct este vacantă de anul trecut, de prin vară. Colegul meu care a fost adjunct este acum la DIICOT. Nu s-a înscris nimeni până acum, pentru că nu a existat nici posibilitatea efectivă a se înscrie la concurs. Nu era legal să scoatem la concurs acest post până ce acesta nu se definitiva la DIICOT. O să fie concurs de ocupare a acestui post anul acesta, în primăvară. Toţi colegii mei sunt tineri şi ne înţelegem foarte bine. Altfel relaţionezi cu o persoană care ţi-e apropiată ca vârstă, ca mentalitate. La mine uşa este deschisă tot timpul, când cineva are vreo problemă vine, întreabă. Funcţionează foarte bine munca de echipă. Cred că acesta este secretul unei munci bine făcute într-un parchet. Avem o problemă, ne strângem, discută, nu există resentimente, nu-şi arogă nimeni alte atribuţii, alte drepturi. Au fost foarte multe dosare soluţionate, totul a mers foarte bine. Nu este nimeni care încearcă să se ascundă.
# În încheiere, ce aţi considera că trebuie să ştie cetăţenii acestui oraş despre munca procurorilor de la Parchetul Piteşti?
- Eu ţin în fiecare marţi audienţe şi, de obicei, vine foarte multă lume. Am toată deschiderea şi cred că, de-a lungul timpului, oamenii şi-au dat seama de acest lucru. Probabil că şi de aceea vin atât de multe persoane în audienţă. Nu suntem undeva ascunşi de restul lumii. Suntem oameni normali ca şi ei, care, însă, trebuie să respectăm anumite rigori ale legii. Noi interacţionăm cu absolut oricine. Eu cred că s-a văzut că avem o deschidere foarte mare. Ei trebuie să înţeleagă faptul că nu putem divulga anumite informaţii, pentru că nu ne permite legea.
Interviu realizat de Sabina DIACENCO