Exclusiv. Bucătarul şefilor de stat şi al miliardarilor, găteşte la Piteşti. Oscar Zuckerman, românul care reinventat cookingul internaţional

Luni, 14 Martie 2016 14:41

# A gătit pentru preşedintele Poloniei şi pentru miliardarul Roman Abramovici

A gătit pentru şefi se stat, pentru oameni de afaceri de mare succes sau pentru artişti de renume. Este român de origine evreiască şi a sosit din Israel la Piteşti pentru a aduce un strop de fineţe, culoare şi bun gust amatorilor de bucătărie cu ştaif. Oscar Zuckerman este un om de poveste în sine şi un creator de poveşti în farfurie. Un interviu oferit, în exclusivitate, de unul dintre cei mai titraţi bucătari ai momentului, săptămânalului Atitudine în Argeş.

La 13 ani gătea pentru copiii surdo-muţi

Oscar Zuckerman s-a născut la Suceava, un loc aparte prin pitorescul naturii dar şi al mâncării tradiţionale bucovinene. Spirit receptiv, Oscar şi-a însuşit, modelat şi etalat tot ce avea Bucovina mai frumos în ea. La 13 ani gătea pentru copiii surdo-muţi din Vicovul de Sus, moment al vieţii sale care i-a marcat întreaga evoluţie. Îşi aminteşte, emoţionându-se până la lacrimi, acele experienţe care l-au format ca om: „ Începuturile mele de bucătar s-au petrecut la 13 ani, la o casă de copii, dar nu orice fel de copii, ci surdo-muţi. Timp de trei ani le-am gătit ce am ştiut eu mai bine în aceea vreme, alături de bucătarii instituţiei. Eu sunt o fire foarte agitată, dar cât am stat alături de copiii aceştia, am fost foarte liniştit. I-am iubit şi m-au iubit. De fapt, prima mea prietenă a fost o fată tot surdo-mută. Au fost momente pe care nu le voi uita niciodată, nici chiar pe cele mai puţin plăcute. Erau vremuri mult mai grele atunci, mai ales pentru persoanele cu handicap. După ce am încheiat aici, am început să lucrez prin restaurantele din Suceava. Eram foarte tânăr şi plin de gânduri măreţe.”

„Ultimii bani din buzunar i-am dat pe condimente de care nici eu nu auzisem”

Plin de entuziasm, tânărul aspirant la titlul de chef s-a angajat într-un restaurant din Suceava cu specific italienesc. O vreme lucrurile au decurs bine, însă limitările impuse în bucătărie l-au determinat să renunţe. Oscar îşi aminteşte, fără patimă, cum s-a simţit îngrădit de patronii restaurantului: „ Linia bucătăriei era dată de mâncarea italienească şi franţuzească. Se gătea bine, dar toate meniurile erau copiate din reviste. Aşa că am cerut voie să fiu lăsat să creez eu meniuri, să experimentăm, să oferim clienţilor ceva original. Nu am fost lăsat, aşa că mi-am dat demsia şi am început să lucrez pe cont propriu. Cu ultimul salariu încasat m-am dus la supermarket şi am cumpărat toate condimentele ciudate care mi-au ieşit în cale. Sincer, de unele nici eu nu auzisem. La casă, vânzătoarea a rămas uimită, ea nu ştia nici măcar că există în magazin aşa ceva.(Râde). Şi cu acestea m-am dus acasă şi am preparat opt feluri de mâncare pe care le-am servit prietenilor. Tuturor le-a plăcut şi atunci am pornit în această aventură.”

A gătit pentru preşedintele Poloniei şi pentru miliardarul Roman Abramovici

Entuziasmul talentatului bucătar n-a ţinut mult. Suceava nu era pregătită pentru ce avea el de oferit. Restaurantele unde şi-a prezentat invenţiile culinare, nu au avut reacţia dorită. Aşa că, Oscar Zuckerman emigrează în Israel, unde a luat-o, din nou, de la început. Doar că, aici, talentul i-a fost mult mai repede recunsocut şi aşa a ajuns să lucreze în cele mai de top restaurante. Nu se laudă cu succesele sale culinare, dar îşi aminteşte cu plăcere că preparatele lui au delectat papilele gustative ale unor şefi de stat ca cel al Poloniei, ale gărzilor personale ale lui Barack Obama sau i-a îmbogăţit (şi) simţurile magnatului Roman Abramovici, deţinătorul faimoasei echipe de fotbal, Chelsea. La Piteşti va găti, însă, pentru omul de rând, căruia vrea să-i arate că oricine iubeşte bucătăria, poate deveni un adevărat bucătar. Faţă de alţi chefi, el şi explică şi nu se teme să-şi dezvăluie din secrete. Timp de câteva zile, Oscar Zuckerman va fi vioara întâi într-un bistro cunoscut din oraş. Mai mult, împreună cu un amic piteşean, va căuta o familie cu venituri medii, căreia îi va găti în propria bucătărie, pentru arăta că arta culinară se poate face şi cu bani puţini. Totul ţine de curaj, pasiune şi disciplină, după cum însuşi mărturiseşte.

„Există multă invidie şi răutate în lumea noastră. Dar un bucătar de top trebuie să renunţe la mândrie.”

Spune că a creat peste 6.000 de meniuri, însă trece repede peste subiect. Nu vrea să lase impresia că se laudă. De fapt, de câte ori este întrebat despre succesele sale, se preciptă, caută cuvinte mai puţin pompoase, şi ca să scape de acest „calvar” scoate repede o carte cu poze. Pe de o parte a filei sunt fotografii ale preparatelor, pe cealaltă, schiţa iniţială. Ca un inginer, Oscar mai întâi proiectează viitorul preparat, desenându-l şi notând elementele (ingredientele) din care va fi „ridicată” viitoarea construcţie culinară. Lucrează şi cate două luni la un meniu, capodoperă ce va fi repede devorată de cel căruia îi va fi încredinţată. Spune că îi apreciază pe toţi chefii, fiecare fiind specialist în ceva, dar pe Joseph Hadad îl preţuieşte. Cu amărăciune admite că lumea bucătarilor de top este una plină de orgolii, invidie şi răutăţi. Cu toate acestea, nu se abate de la crezul său: „ Exprimă-te prin ceea ce faci şi te vei regăsi în ceea ce eşti! Dacă ştii să creezi, trebuie să ai curaj, cu emoţie şi creativitate te vei elibera să faci ceva de care se vor bucura oamenii. Platingul trebuie să fie arătos, să aibă arome, textură şi culoare, dar mai ales, ca chef trebuie să renunţi la mândrie.”
Oscar Zuckerman a fost invitat  în Israel să participe la showul culinar echivalent cu cel din România, „Chef la cuţite”. Din cauză că nu vorbeşte bine limba a trebuit să renunţe. Dar pentru el vorbesc preparatele sale, o limbă universală. Limba gusturilor, a culorilor şi a texturilor. O limbă pe care speră ca şi piteştenii să o înţeleagă şi să şi-o însuşească. Dialectul bunului gust, la propriu şi la figurat. By Oscar Zucherman.
Carmen Buliga