Bomba „Muntenia” explodează!!!

# Ion Vâlcu, Ţil Popescu şi Valeriu Crăciun făcuţi sandviş între „Nenea” Ivănescu şi actualul patron al hotelului Argeş, Gheorghe Popescu # Cei trei riscă să  piardă toate acţiunile deţinute la Muntenia şi să vină şi cu bani de acasă. Nu semna „ca primarul”. Aceasta este poate lecţia cea mai importantă, una amară, pe care au început să o înveţe cei trei foşti conducători – şi foşti acţionari importanţi – ai societăţii de turism Muntenia. Pentru că nişte semnături – care păreau să parafeze o afacere bună atunci – s-a transformat între timp, pentru cei trei, într-un coşmar. Aceştia nu au conştientizat suficient de bine faptul că, odată luat un angajament, acesta trebuie şi respectat. Şi, probabil nu şi-au imaginat că, nerespectând acest angajament, vor fi nevoiţi să suporte consecinţele. Aşa cum era şi normal. Termenul de sandviş l-am folosit atât pentru că denotă destul de plastic starea reală în care se află cei trei, cât şi datorită meseriei de origine a cel puţin doi dintre aceştia – fost bucătar şi fost ospătar. Iată că sintagma „ca primarul” nu le-a priit totuşi deloc specialiştilor în ale alimentaţiei publice…
În anul 2008, fostul director al Hotelului Muntenia, Gheorghe Popescu, decide să îşi vândă acţiunile deţinute aici. Aşa încât se prezintă în faţa notarului Gabi Chiran şi face un contract de cesiune. Cumpărătorii acţiunilor: Ion Vâlcu, Constantin Popescu, Valeriu-Doru Crăciun şi Nicolae Ivănescu. În actul notarial încheiat în data de 12.09.2008 sunt specificate seriile acţiunilor, preţul de vânzare al acestora, termenul de plată etc.
În 02.10.2008, la contractul de cesiune semnat este întocmit un act adiţional prin care numărul acţiunilor este redus cu cele aflate în litigiu.  De asemenea, se mai „umblă” pe ici, pe colea, prin părţile…esenţiale, în sensul că numărul acţiunilor vândute celor patru nu mai este aproape egal, ci se decide vânzarea lor diferenţiată, astfel: lui Ion Vâlcu aproape 30%,  lui Constantin Popescu aproape 20% şi lui Valeriu Crăciun aproximativ 6,5%. Fiecare se obligă, în cadrul actului adiţional, să plătească cota-parte proporţional cu numărul de acţiuni cumpărate.
Preţul de cesiune al acţiunilor lui Gheorghe Popescu, preţ stipulat în actul încheiat la Gabi Chiran către cei trei cumpărători (Nicolae Ivănescu a început să plătească, conform înţelegerii, partea proprie, după care a renegociat – de comun acord cu Gheorghe Popescu – termenele de plată) a fost de aproximativ 1.400.000 de euro. Sumă ce trebuia plătită de cei trei – în cuantum conform ponderii acţiunilor primite – în şase tranşe lunare egale.
Ion Vâlcu, Ţil Popescu şi Valeriu Crăciun nu au achitat nici un ban din obligaţiile de plată prevăzute în contractul semnat. Numai că articolul 4.6 din act este fără urmă de echivoc: „Nerespectarea de către cesionari a termenelor de plată precum şi a oricărei clauze prevăzute în prezentul contract conduc la rezoluţiunea prezentului contract în condiţiile pactului comisoriu de ultim grad, fără a mai fi necesară notificarea prealabilă, emiterea vreunei somaţii sau trecerea unui termen. În această situaţie, pe lângă repunerea părţilor în situaţia anterioară, cesionarii vor fi obligaţi să plătească cedentului şi daune-interese egale cu preţul total aşa cum acesta este menţionat în prezentul contract.”
În luna decembrie a anului 2008, la numai  trei luni de la încheierea actului de cesiune, Gheorghe Popescu – prin intermediul executorului judecătoresc Ion Iordache - notifică atât S.C.T. Muntenia S.A. cât şi cele trei persoane fizice care au cumpărat acţiunile de rezilierea contractului, datorită neefectuării plăţilor stipulate în acesta.

Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional Bucureşti îi „execută” pe cei trei

Gheorghe Popescu a trecut la îndeplinirea ultimei măsuri din cadrul contractului semnat cu patronii de la Muntenia, şi anume chemarea lui Ion Vâlcu, Constantin Popescu şi Valeriu Crăciun – pentru soluţionarea conflictului – în faţa Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I. a României. Acţiunea deschisă de fostul director al Hotelului Muntenia aruncă în aer multe calcule făcute de acţionarii S.C.T. Muntenia, calcule care s-ar putea să iasă şi cu câteva milioane de euro în minus. Acţiunea are ca obiect obligarea pârâţilor la plata de daune interese astfel:
1. Ion Vâlcu – obligarea la plata sumei de 745.675 euro (contravaloarea celor 9380  acţiuni cesionate prin actul semnat la Gabi Chiran);
2. Constantin (Ţil) Popescu – obligarea la plata sumei de 491.208 euro (contravaloarea celor 6179  acţiuni cesionate);
3. Valeriu Crăciun – obligarea la plata sumei de 160.265 euro (contravaloarea celor 2016 acţiuni cesionate).
Datorită taxelor exorbitante necesare introducerii acţiunii, Gheorghe Popescu – de data aceasta aliat cu Nicolae Ivănescu – cere executarea celor trei rău platnici pentru un sfert din sumele datorate. Iar Curtea de Arbitraj, simplu, săptămâna trecută, hotărăşte: „Obligă pârâţii să plătească reclamantei, cu titlu de daune interese, următoarele sume:
1. Vâlcu Ion - suma de 185.000 de euro;
2. Constantin (Ţil) Popescu - suma de 122.000 de euro;
3. Valeriu Crăciun - suma de 40.000 de euro
Cei trei vor trebui să plătească şi „distracţia”, adică cheltuielile de arbitrare în sumă de şase sute de milioane de lei vechi.
Urmează acţiunea pentru celelalte trei sferturi (din suma totală) rămase de recuperat. Probabil că plata taxelor, de data aceasta, nu va mai constitui o problemă…

Tribunalul arbitral a pus poprire pe acţiunile deţinute de Vâlcu la S.C.T. Muntenia

Ana Pat Comerţ 2005 S.R.L.- firmă deţinută de Gheorghe Popescu - a luat şi ceva măsuri de precauţie în vederea recuperării sumelor de mai sus. Aşa încât, la data de 29 martie a.c., firma respectivă cere Tribunalului arbitral să instituie o poprire asiguratorie asupra (deocamdată) acţiunilor deţinute de Ion Vâlcu la Muntenia. Acestea, în număr de 27.515, constituind de fapt o garanţie a recuperării sumelor pe care deja Vâlcu i le datora lui Gheorghe Popescu. Poprirea asiguratorie reprezenta de fapt şi garanţia că deţinătorul pachetului de acţiuni nu le vinde până la închiderea conflictului comercial. Tribunalul arbitral admite – cum era şi firesc – cererea făcută de ANA PAT COMERŢ, instituind poprirea asiguratorie asupra pachetului de acţiuni menţionat. Urmează aceleaşi acţiuni contra lui Ţil Popescu şi Valeriu Crăciun.
S.V.

***
Gheorghe Popescu: "Nu am vrut răul nimănui şi nu am făcut decât să mă apăr. Vâlcu m-a dat afară acum 4 ani din locul unde muncisem 35 de ani. Am tot sperat ca răul şi nedreptatea care mi s-au făcut atunci să se îndrepte şi, într-un fel neaşteptat, lucrul asta s-a întâmplat."

Prima pagina

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Curs valutar

Horoscop

Vremea