România reclamată la CEDO de Marian Drăgușin, patronul Vinalcool Argeș SA

Luni, 04 Iulie 2016 22:25

S.C. VINALCOOL ARGEŞ S.A. PITEŞTI, firmă aparținând omului de afaceri Marian Drăgușin, a formulat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului o plângere  împotriva României, introdusă în 9 decembrie 2009 și comunicată în 7 martie 2016
Firma lui Drăgușin, Vinalcool, a fost înființată în temeiul Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome si societăți comerciale. Potrivit articolului 20 din Lege, aceasta a preluat activele unei foste unități economice deținute de statul în perioada comunistă. Statul a deținut toate acțiunile noii companii și le-a administrat prin Fondul Proprietății de Stat („F.P.S.”). În 1994, Ministerul Agriculturii și Alimentației a emis o certificat care conținea activele societății care îi aparțineau.
În 8 ianuarie 1998, F.P.S. a transferat acțiunile sale deținute în cadrul companiei reclamante la Societatea de Investiții Financiare Oltenia („S.I.F. Oltenia”). Fondată în 1993 ca Fond al Proprietății Private, S.I.F. Oltenia a fost reorganizată în temeiul Legii nr. 133/1996 pentru transformarea Fondurilor Proprietăţii Private în societăţi de investiţii financiare și este, în prezent, o societate cu capital exclusiv privat. În schimb, F.P.S. a primit acțiuni în alte societăți deținute de stat. Compania reclamantă a devenit astfel o societate cu capital privat.
În 8 iunie 2005, S.I.F. Oltenia a vândut 66,9% din acțiunile companiei reclamante unor entități private, acționarii actuali.

Tribunalul Argeș a dispus firmei lui Drăgușin să predea reclamanților terenul și clădirile ridicate pe acesta, Vinalcool a introdus apel

În 29 octombrie 2002, trei reclamanți au introdus o acțiune în revendicare împotriva companiei reclamante, susținând că terenul înregistrat în certificatul din 1994 a fost confiscat în mod ilegal bunicilor lor de către stat în perioada comunistă. Aceștia si-au bazat acțiunea pe prevederile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Printr-o hotărâre din 16 octombrie 2003, Tribunalul Argeș a dispus firmei lui Drăgușin  să predea reclamanților terenul și clădirile ridicate pe acesta. Tribunalul a constatat că bunicii reclamanților au fost proprietarii de drept ai bunurilor naționalizate în mod ilegal în 1950. Acesta a considerat că certificatul din 1994 eliberat companiei reclamante nu reprezenta un titlu de proprietate valabil, întrucât atesta numai situaţia de fapt existentă la data emiterii sale.
Vinalcool a introdus apel. În 1 iulie 2004, Curtea de Apel Argeș a constatat că clădirile au fost demolate, iar restituirea lor nu mai era, așadar, posibilă. Prin urmare, aceasta a înlocuit obligația de restituire a clădirilor cu obligația de a-i despăgubi pe reclamanți.
Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat soluția Curții de Apel printr-o decizie finală pronunțată la 7 februarie 2006.
În 8 martie 2007, compania reclamantă a predat posesia terenului
În 2 mai 2007, Vinalcool a introdus o acțiune împotriva statului și a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului („AVAS” – o nouă organizație care cuprindea fostul F.P.S.), prin care solicita repararea prejudiciului suferit din cauza restituirii activelor sale către fostul proprietar. Aceasta a estimat valoarea pagubelor la 643.280,16 lei (RON). Acțiunea s-a întemeiat pe Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale („Ordonanța nr. 88/1997”).
În 15 mai 2008, Tribunalul Argeș a admis acțiunea. Potrivit Tribunalului, compania reclamantă a fost privatizată în 1998 de către stat, iar A.V.A.S. și statul au fost responsabili pentru pierderile suferite de compania reclamantă în temeiul articolului 324 din Ordonanța nr. 88/1997. Prin urmare, acesta i-a obligat pe pârâți să plătească 643.280,16 lei companiei reclamante. Ambele părți au introdus apel.
Printr-o decizie finală din 23 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat această hotărâre. Aceasta a considerat că compania reclamantă a fost privatizată prin intermediul unei cesiuni cu titlu gratuit, în cadrul dispozițiilor normative care au fost abrogate în mod expres prin Ordonanța nr. 88/1997. În consecință, privatizarea nu a intrat sub incidența prevederilor Ordonanței nr. 88/1997, care a reglementat numai privatizarea prin contracte de vânzare-cumpărare. Instanța a constatat că răspunderea statului nu putea fi angajată.
În cadrul unei acțiuni separate introduse de trei reclamanți împotriva A.V.A.S. și de compania reclamantă pentru restituirea proprietății confiscate de stat în perioada comunistă, instanțele naționale au admis că nu poate fi angajată răspunderea societății reclamante în temeiul Legii nr. 10/2001, având în vedere că, atunci când această lege a intrat în vigoare, proprietatea în cauză aparținea societății.
Vinalcool, prin avocatul său, susține că prin respingerea acțiunii sale împotriva A.V.A.S. și statului, instanțele au aplicat în mod eronat prevederile Ordonanței nr. 88/1997 și au încălcat dreptul său la repararea pejudiciilor cauzate prin pierderea proprietății, aducând atingere dreptului său la un proces echitabil și prejudicii. Aceasta se bazează pe dispozițiile articolelor 1, 6 și 13 din Convenție și pe articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenție.
Marian Drăgușin: ”Nu prea știu nici eu ce s-a întâmplat cu acțiunea mea la CEDO, se ocupă avocații mei. Știu că o să câștig. Urmează să dea un răspuns acolo statul român. Decizia nu îmi va fi nefavorabilă în niciun caz, statul român trebuie acum să spună ceea ce îl întreabă instanța europeană. Mai mult nu pot să vă spun...”