Institutul de Cercetare din Ștefănești, pierderi anuale uriașe

Luni, 04 Iulie 2016 23:01

# Să îl salveze cineva, altfel se dărâmă!

Gândit ca un centru local de excelență, dotat inițial cu 1300 hectare de teren, o clădire fabulos amplasată și toate dotările necesare, INCDBH Ștefănești părea a fi o unitate de cercetare și producție imposibil de pus pe butuci. Iată, însă, că exact acolo a ajuns, sub privirile blânde ale șefilor de la București, de la Academia de Științe Agricole și Silvice.
Până în 2008, ca efect al acumulării unor datorii uriașe cauzate de  managementul prost, Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură a fost în colaps. Unitatea trecuse și printr-o serie de executări silite, AVAS scoțând la licitație utilajele de producție, tractoarele, cisternele, agregatele complexului de vinificație  și unele terenuri precum şi linia de îmbuteliere de mare capacitate. Dacă în 2009 Institutul avea 940 de hectare de vie pentru cercetare-dezvoltare, în urma punerilor în posesie efectuate pe fond funciar de către consiliile locale Călineşti, Ştefăneşti, Topoloveni şi Leordeni, suprafeţele s-au redus la numai 250-300 de hectare. Dintre acestea, doar 130 de hectare mai reprezintă podgorii de viţă de vie. Una peste alta, Institutul funcțineză la doar nici o treime din capacitatea la care unitatea funcționa în 1990, iar de atunci şi până acum, trei soiuri de vinuri aromate (Muscat Ottonel, Tămâioasa Românească și Sauvignon Blanc) au fost scoase definitiv din producție pentru că
Prin 2011, INCDBH Ștefănești ocupa un rușinos loc I în topul primilor 100 de datornici ai ANAF, cu o neverosimilă sumă de 67 miliarde lei vechi. Sumă moștenită – se plângea, la data respectivă, directorul Constantin Tănăsescu – de la vechea și neperformanta echipă de conducere de dinainte. Suma a fost însă ștearsă din pix, la Ministerul Agriculturii, așa încât, la 1 ianuarie 2012, Institutul pășea spre o nouă viață, cu zero lei datorii.  Imediat apar însă  noi datorii. Fără legătură cu neperformanta conducere de dinainte. Mirarea este, însă, cum își iau angajații salariul, în frunte cu directorul C. Tănăsescu, în condițiile în care lucrurile nu merg deloc ? Unde sunt indicatorii de performanță, indicatori care nu ar trebui să lipsească din fișa postului de conducere?

Lacătul pus pe gard, conturile ciuruite, bugetul spart. Și pierderile cresc de la o zi la alta…

Acum doi ani, un particular a reușit să își revendice, în instanță, curtea Institutului. Curtea din față, care includea și accesul către monumentala clădire din dealurile Ștefăneștilor.  Particularul a pus lacătul pe poarta din față, ba chiar a delimitat, cu țăruși metalici, terenul. Și l-a scos la vânzare pe un site specializat. Între timp, funcționarea instituției este asigurată printr-un acces demn de cascadorii râsului, nu de Institut, ci de șatră.
Pierderile din ultimii doi ani ale INCDBH sunt mari, imposibil de redresat. În 2014, pierderile nete s-au ridicat la suma de 1.551.065 lei. În 2015, acestea au mai scăzut puțin, înregistrându-se pierderi de ”numai” 1.245.057 lei. Doi ani cu o pierdere cumulată de peste 600.000 de euro. Când, oare, se va pune lacătul și în spate? Că în față e deja pus...