Țara în care nu vreau să trăiesc

Joi, 26 Mai 2011 01:18

Adrian Vasiliu.
La momentul la care scriu aceste rânduri am aflat despre un fapt aparent neînsemnat, care însă m-a uluit. Este vorba despre decizia unei directoare de teatru de la București, care a interzis jucarea piesei „Blonda, chiorul şi piticul”, din cauza titlului. Prima mea reacție a fost să mă uit la calendar, unde am regăsit anul de grație 2011, după care m-am uitat și pe hartă. Eram în România, stat democratic, membru în Uniunea Europeană. După care am revenit asupra știrii cu piesa de teatru, și iar nu mi-a venit să cred ce-mi aud urechile și-mi văd ochii. Era ca și cum vremea cenzurii ceaușiste revenise, cu organele de partid schimbând opere artistice de tot felul pentru că deranjau conducerea de atunci. Și m-am îngrozit, pentru că știu că trăiesc într-o țară în care libertatea de expresie este garantată prin Constituție, și pentru că activez într-o branșă unde, chiar dacă au mai fost unii și alții ce să scriu sau ce să nu scriu despre potentații zilei, nu mi-am putut imagina că cenzura, sau poate autocenzura, poate ajunge la un asemenea nivel.
Pentru că nu sunt sigur că cineva a sunat la directoarea aceea de teatru să-i ceară modificarea titlului care putea aduce aminte despre cea mai cunoscută blondă a patriei, sau despre președintele care arată ca și cum ar avea probleme la un ochi, sau despre un premier mai mic de statură. Poate acea directoare a decis, din exces de zel, să vină în întâmpinarea unor posibile reproșuri venite de la partidul care a pus-o în funcție și a cerut ea schimbarea. Nu este foarte important motivul, ci faptul că cineva, după două decenii de libertate de expresie, în care hârtia și sticla televizorului au văzut vrute și nevrute, reintroduce cenzura ceaușistă. Este un moment în care tind să le dau dreptate celor care tot vorbesc despre dictatură, despre poliție politică și de alte asemenea sintagme de care aș fi vrut să aud doar din cărțile de istorie. Este un moment din istoria unei țări în care nu vreau să trăiesc. Sper să fie singurul, dar s-ar putea să mă înșel și asemenea decizii cu iz totalitar să continue. Caz în care cei 21 de ani din 1989 încoace vor fi trecut fără vreun rost...