Referendumurile mele inutile

Marţi, 28 Iunie 2011 00:17

Adrian Vasiliu.
În viața mea de cetățean cu drept de vot am participat la mai multe consultări ale populației, care se mai numesc și referendum. Prima dată de care îmi amintesc a fost cu ocazia Constituției din 2003, despre care nimeni nu spunea că este biletul nostru către Uniunea Europeană. Atunci am votat împotrivă, dar, fiind în minoritate, m-am consolat cu ideea că, într-o democrație, majoritatea dictează. Așa că referendumul a trecut, după două zile de vot și multă propagandă a guvernului de-atunci. Îmi amintesc și de referendumul prin care cei 322 de parlamentari îmi cereau să-l demit, alături de concetățenii mei, pe președintele de-atunci și de-acum, Traian Băsescu, pe vremea aceea un pic suspendat. Am votat tot contra, deoarece n-am fost convins, la vremea aceea, că omul chiar merita să-și piardă funcția de șef al statului. Acel referendum n-ar fi trecut oricum, pentru că nu s-au adunat suficienți votanți, fie ei pro sau contra. A mai fost referendumul pentru parlamentul unicameral și reducerea numărului de parlamentari, o manevră electorală abilă și lipsită de viitor a aceluiași președinte, care a reușit, profitând de aversiunea cetățenilor față de aleșii lor, să fie ales în pofida crizei în care adâncise, împreună cu guvernul pe care îl girase, țara. Atunci am votat pentru, deoarece aveam senzația că numărul de parlamentari este oricum mult prea mare în condițiile în care guvernul își face legile așa cum vrea mușchii săi, trecând ulterior de la o asumare la alta, fără ca vreo cineva să-l deranjeze.Acest referendum a trecut, dar mi se pare că nimănui nu-i pasă de rezultatul său, din moment ce mi-e greu să spun care forță politică din Parlament ar vrea să îl pună în aplicare. Cu alte cuvinte, am votat degeaba! Cum vom vota și acum, dacă va fi referendum județean pe tema regionalizării. Acesta, chiar dacă va trece, nu va intra în vederile actualei puteri, care va face tot cum vrea ea. Și va fi un alt vot inutil, care va însemna o nouă lovitură dată democrației de pe la noi. Care, în ritmul acesta, s-ar putea îmbolnăvi grav mai curând decât credem.