PD-L plăteşte angajările neperformante făcute de PNL, în Sănătate

Marţi, 15 Iunie 2010 16:06

# În Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, la doi pacienţi există o asistentă şi la cinci pacienţi un medic. # Asta, în condiţiile în care pacientul asigurat trebuie să-şi cumpere hrană şi medicamente şi să-şi aducă şi lenjerie de acasă!
Că Sănătatea este, la ora actuală, poate cel mai nenorocit dintre sistemele publice din România şi cel mai afectat de criză, din punctul de vedere al calităţii actului medical, este o realitate de necontestat. Asiguratul nu mai beneficiază gratuit de serviciile pe care statul este obligat să i le acorde, pentru că spitalele nu mai au bani să susţină aceste servicii, dar statul îi reţine în continuare asiguratului o contribuţie de care acesta, în mod real, nu beneficiază. Pe de altă parte, fiecare guvenare a venit, până acum, cu o viziune proprie asupra sistemului public de sănătate, iar cea mai roză dintre viziuni a aparţinut liberalilor, mai ales după ce aceştia s-au despărţit, în 2007, de democraţi. În viziunea lui Eugen Nicolăescu, ministrul liberal care a iniţiat reforma ce-i poartă numele, sistemul public de sănătate trebuia să aibă în centrul reformării sale pacientul şi calitatea actului medical, iar aparatul public din spitale să fie dimensionat pentru optimizarea serviciilor. Concret, la nivelul Spitalului Judeţean Argeş, guvernarea PNL a adus, printre altele, o supradimensionare a schemei de personal, raportat la numărul de paturi care a scăzut. Teoretic, sună bine. Practic, cu excepţia Unităţii de Primire Urgenţe, pacienţii Spitalului Judeţean Argeş nu au resimţit schimbări majore în calitatea actului medical. Din contră, în ultimii doi ani, din cauza crizei, serviciile medicale au înregistrat o „cădere liberă” a calităţii actului medical, în acest moment, cu excepţia intervenţiei chirurgicale, pacientul trebuind să-şi asigure mai toate trebuinţele, de la hrană şi lenjerie,  până la medicamente. Vorbim de satisfacerea acestor trebuinţe la un nivel decent, se înţelege. Presiunea şi stresul acestei situaţii ating toţi „actorii” implicaţi în situaţie: în primul pe pacient, dar, în egală măsură, şi pe medic şi asistent, asupra cărora, de regulă, se răsfrâng consecinţele negative ale acestei crize.

Pe hârtie, avem o asistentă la doi pacienţi

Practic, pacienţii au primit în continuare aceleaşi servicii, dar numărul medicilor şi, în special, al cadrelor sanitare medii, a crescut. Statistica reflectă o situaţie aproape înfloritoare, în vreme ce, în realitate, situaţia e jalnică. Astfel, în prezent, raportat la numărul de paturi, la fiecare cinci pacienţi există câte un medic, la doi pacienţi – câte un cadru sanitar mediu, la trei pacienţi – câte un cadru sanitar auxiliar ş.a.m.d. Probabil că acesta şi trebuie să fie raportul, într-un spital de primă mână, cum ar trebui să fie spitalul Judeţean Argeş.
În 2006, în schema de personal a Spitalului Judeţean Argeş existau, aprobate, 215 posturi de medici, doar 201 fiind, efectiv, ocupate. În 2007, s-a aprobat creşterea cu 18 posturi şi s-au angajat încă 12 medici. 2008 a fost anul cu cel mai mare număr de angajări: faţă de 2006, numărul posturilor de medici aprobate a crescut cu peste o cincime (42 de posturi nou aprobate), în vreme ce angajările efective au adus încă 21 de medici. Dar cea mai înfloritoare situaţie a angajărilor a vizat segmentul cadrelor sanitare medii – asistentele medicale. În 2006, schema personalului mediu sanitar viza 635 de posturi aprobate, dintre care 582 erau, efectiv, ocupate; în 2007, schema posturilor aprobate se reducea la 633, dar se făceau 44 de angajări. 2008 a fost, de asemenea, cel mai prolific an pentru asistentele Spitalului Judeţean: faţă de 2006, numărul posturilor aprobate a crescut cu 35% (181 de posturi noi), fiind făcute cu aproape 40% mai multe angajări (152 de noi angajări). Aceasta, repetăm, în vreme ce numărul paturilor nu a depăşit 1019.

„Noi am creat locuri de muncă în spitale!”

Fostul manager liberal al Spitalului Judeţean, dr. Gabriel Copciag priveşte în urmă şi afirmă că aceasta a fost politica ministrului liberal al Sănătăţii de atunci, Nicolăescu: „Guvernarea noastră a avut în vedere creşterea actului medical, ceea ce presupunea, implicit, o dezvoltare a schemei de personal. Când am venit noi, prioritară era dezvoltarea UPU şi transformarea unităţiinoastre în spital de urgenţă; prin urmare, am făcut angajări şi admit că s-au mărit cheltuielile de personal, dar nu semnificativ. Adevăratele măriri ale cheltuielilor de personal s-au făcut ulterior, după plecarea mea, când „s-a spart conducta” cu sporuri. Când am părăsit instituţia, în 2009, aveam de încasat de la Casa de Asigurări vreo 80 de miliarde, care n-au mai venit – noi ce era să facem? Discuţia comportă aspecte mai complexe, dar, cum spuneţi că o vom dezvolta pe viitor, acum voi spune doar că eu cred că am procedat cum trebuie!”.

„ În sistemul public de sănătate, eficienţa înseamnă calitate cu investiţii bine calculate şi ponderate”

Actualul manager, dr. Gheorghe Frătoaica, este mai rezervat când vine vorba de a aprecia situaţia pe care a preluat-o. „Să fim bine înţeleşi: într-o ţară în care lucrurile ar merge normal, mă refer la sistemul public de sănătate, este normal să se facă angajări într-un spital. Aşa am procedat şi noi, în 2006, eu făcând parte din echipa managerială condusă de colegul meu, doctorul Gabi Copciag, cu care eram, la vremea respectivă, în Alianţa DA. Când am venit, aveam 215 de posturi de medici aprobate şi 635 de posturi de asistent; pentru următorul an, am mărit schema medicilor cu 18 posturi – ceea ce nu era mult, având în vedere că trebuia să funcţioneze UPU şi trebuia să ne transformăm în spital de urgenţă – şi am redus cu două posturi schema posturilor de asistenţi. Am angajat, efectiv, 12 medici şi 44 de asistente. Apreciez cî acesta a fost o creştere „sănătoasă” în raport cu necesarul spitalului. Ce s-a întâmplat ulterior, nu mai este problema mea, pentru că eu am plecat, în 2007, din echipa domnului Copciag, când s-a produs ruptura între noi şi liberali. Ce pot să spun? Constat că, în acest moment, nu avem oameni de care ne-am putea dispensa, dar asta e o discuţie mai complexă Am ajuns în acest moment, în care sistemul public de sănătate consumă imens, la nivelul cheltuielilor şi este absolut ineficient, sub aspectul calităţii actului medical, iar consecinţele negative le resimt pacienţii şi, bineînţeles, noi, medicii şi asistenţii. Asupra noastră îşi revarsă toată furia, iar la asta contribuie, din nefericire, şi presa, pentru că nu identifică în mod corect disfuncţiile sistemului şi nu plasează cum trebuie responsabilităţile!”, afirmă managerul Gheorghe Frătoaica. Camil Dalu